Am avut o revelatie de curand. Poate nu chiar o revelatie si poate suna cretin da’ pentru mine chiar o fost un moment de … claritate. Surprinzator cate chestii de genu am patit cu .. hai sa nu zic ‘pula in mana’. Veceul e un fel de biserica pentru mine. In fine, divaghez.
Am realizat, sau cel putin am o teorie, de ce nu sunt atat de agasat de ‘cocalari & co’ si sunt mult mai mult enervat de ‘snobi andargraundari pseudointelectuali & co’. Hai sa si dezvolt un pic ideea asta. Sunt mult mai mult agasat de ‘snobi andargraundari pseudointelectuali & co’ si nu sunt atat de enervat de ‘cocalari & co’. Adica nu ca astia nu ma afecteaza doar ca am o oarecare imunitate si in plus e mai greu sa acuzi un animal de lipsa de ‘moralitate’ – un concept pe care nu il cunoaste si nu il intelege. Ipocrizia ‘oamenilor’ in schimb ma irita. Cretinatatea celor care se cred inteligenti, meschinatatea celor care se cred ‘buni’. Eu vad acelasi comportament si chiar aceleasi manifestari, doar forma difera putin (gen rockeri – manelisti ca sa dau si un exemplu … am dezbatut mai pe larg teoria asta tin minte ca). Hmm … daca continui pe linia asta o sa incep sa nu mai cred in revelatia mea. Hai deci sa o enunt. Multa vreme am crezut ca ii consider pe [… bla bla am mai scris 2 ori …] e datorita faptului ca sunt mai inteligent si ceva mai intelept decat acesti ‘intelectuali’, lucru care, desi incontestabil, s-ar putea totusi sa nu fie singura cauza. Mi-am dat seama ca e ceva mai simplu de atat, e doar finca am fost expus si am interactionat mult mai mult cu patura ‘inferioara’ a societatii, nu neaparat prin alegerea mea, decat cu cea ‘superioara’. Pentru ca eu vad societatea, foarte simplificat, ca impartita in doua … paturi. Una superioara si alta, cum altfel, inferioara. Oamenii se impart aproape fara exceptie in cele doua. Din cea inferioara fac parte cei mai saraci, cei mai prosti, cei cu mai putine posibilitati, patura muncitoreasca, proletariatul … poporul. Restul sunt, evident, … restul. Adica cei cu bani (nu inseamna ca daca ai bani faci parte din partea superioara dar e de asteptat ca cei din aceasta patura fiind mai inteligenti, mai scoliti, cu alte deschideri si vederi mai largi asupra lumii si posibilitatilor sa aiba si mai multi bani) cei … astia din paranteza. Cred ca ai inteles. Eh … acum partea mai putin intuitiva e cum se face aceasta impartire. In sensul ca daca faci parte din patura de jos nu esti neaparat prost si invers. Dar din cauza ca ai trait si interactionat doar cu un anumit gen de oameni, inevitabil, ti-au transmis mentalitatea, viziunea despre viata si lume etc. Astfel un om inteligent crescut in acest mediu poate parea foarte ‘din topor’, ‘dintr-o bucata’, limitat dar cu picioarele pe pamant, mai legat la realitate. In fine, ideea e ca impartirea asta tine destul si de noroc pana la urma. Oricum nu o caracterizare, infantila, a ‘paturilor’ sociale era scopul acestui post.
Scopul era de a va comunica ca in timp ce ma pisam si ma gandeam la metafizica neantului, ca orice om obisnuit, am realizat ca din cauza contextului in care am crescut, expunerii in mod special unor tipuri si categorii de oameni, am o alta intelegere, imunitate si empatie fata de acestia pe care altii, in mod evident, nu o au. Nu spun ca am dreptate, nu spun ca varianta mea e mai buna, ci doar incerc sa imi explic. Totusi nu sunt convins ca e numai asta. Cum spuneam si mai inainte, de la diferiti oameni am diferite asteptari, iar daca unul isi ‘depaseste conditia’ indiferent la ce nivel se afla si de la ce nivel a plecat pot sa apreciez asta. Altii vad ca mai putin…
pe principiul MANCATI CE IUBITI! dorm
Deci ma batea un gand de un post misto si antisocial … pe sistemu voi e prosti eu nu … da nu mai am chef … o sa imi revina. Intre timp o sa va delectez cu doua anecdote inspirate din fapte reale care se intampla in viata mea fascinanta. Sau poate mai multe daca ma simt generos.
O tu zeita alabastra. O tu nimfa etereala. Ce binecuvantare divina, ce sansa cereasca ca ochilor nevrednici ai unui biet muritor sa le fie ingaduit a se scalada in eterna-ti frumusete! Pielea de lapte, parul de foc, vesmantul de safir. Iata forma pamanteasca a unei fapturi astrale. Mandria ochilor, seninatatea fetei, supletea trupului. Iata trasaturile unei fiinte ce transcende lumi. Ce vraci nebun, ce zeu fatarnic te-a infaptuit pe aceast pamant, o tu creatura a neantului? Prin ce minune prinzi forma in fiece zi la acelasi ceas in acelasi loc ? Dar oare stii ca eu te vad ? Ca printr-o festa a destinului eu sunt singurul muritor care te poate privi cum numai zeii au puterea si privilegiul? Dar ce folos decat a chinui un biet suflet pacatos. Ce torment! Acum voi mai putea privi o fiinta muritoare fara a ma gandi la tine? Odata ce ai vazut paradisul te mai poti multumi cu altceva decat perfectiunea? O tu soarta cruda care mi-ai adus-o in cale, o voi zei meschini ce radeti de un umil vierme. Totusi voi fi acolo si maine. Si poimaine. Pentru tot restul vietii mele efemere, sperand la sansa de a te zari din nou. Voi fi acolo sperand ca tu din eternul joc, vesnicul dans vei darui o clipa unui nevrednic om.
In genialitatea-mi atotomnisicenta m-am gandit ca a venit timpul sa fondez o noua religie. O religie ca nicialta. O religie in care toti sunt egali si in care eu sunt mai egal ca restul. O religie in care spiritualitatea dovedeste peste materialism. O religie care sa proslaveasca trupul ca intruchiparea suprema a universului. Omul – cel mai complex sistem cunoscut omului – pentru care insasi universul s-a zbatut cinsprezece miliarde de ani pentru a-l desavarsi. De unde am plecat si cat de departe am ajuns. De la o adunatura mai mult sau mai putin ordonata de bosoni, miuoni, neoni si claxoni la o adunatura mai mult sau mai putin ordonata, dar mai ordonata ca cea de inainte, de aceeasi bosoni, neoni etc. adunatura care insumata ne rezulta pe noi. Apogeul universului. Desigur religia nu se bazeaza doar pe legile scrise sau nescrise ale universului fizic ci si, sau mai ales, pe o filozofie foarte bine pusa la punct a carei idee centrala este ca trupul este si sufletul ceea ce vrea sa spuna ca trupul este singura manifestare reala a eului intrinsec de fapt a notiunii de un ‘eu’ abstract si disjunct lumii fizice pentru ca ceea ce incearca sa demonstreze e ca de fapt acest eu nu exista decat prin trup iar incercarea de a teoretiza, conceptualiza sau chiar demonstra in vreun fel existenta acestui ‘eu’ este futila asemeni rezitentei. Trupul asadar este perfectiunea intruchipata iar incercarea de a inventa ceva mai perfect este doar o cale sigura la deznadejde, deziluzinoare, dementa si intr-un final decapitare autoinfaptuita sau nu atat in sensul propriu dar mai ales in cel im. Aceste incercari repetate de a devaloriza valoarea trupului, munca unor forte perfide desigur, au indus in constiinta generala ca trupul este cumva imperfect, impur si o piedica in calea desavarsirii. Nimic mai fals. Trupul trebuie savurat, ocrotit si protejat, nevoile lui satisfacute. Trupul nu este o piedica in calea perfectiunii el este insasi perfectiunea, trupul nu este o piedica in calea fericirii ci doar in el o putem gasi si prin el o putem intelege si savura.
Desi notiunea in sine nu e neaparat noua, abordarea mea va fi. Voi pune la punct fundamentele filozofice si stiitifice a acestei credinte, in cateva volume probabil si un dvd, pe moment vreau sa dezbat putin conceptele practice care vor fi practic forma practica a acestor concepte teoretice cat si cateva probleme, si rezolvari, de ordin organizatoric. Enoriasii vor fi in general fete sau femei fara discriminari cu varsta cuprinsa intre 14 si 32 de ani cu o limita superioara si inferioara a greutatii cat si a unor dimensinui. Un ghid complet documentat va fi disponibil in timp util. Cel putin in parohia mea. Vor fi mai multe forme si ritualuri in care trupul va fi glorificat, unele ritualuri asemanatoare existand deja prin diferite districte din partea inferioara a spectrului vizibil de radiatii electromagnetice ale webului. Unul insa o sa il schitez acum. Diferite civilizatii au avut diferite forme de a celebra moartea si onora raposatii de la ardere, mumii pana la altele. In aceasta religie insa trupul va fi alaturi cei dragi pe vecie si va fi transmis din generatie in generatie. Dupa cum spuneam trupul trebuie savurat. Si asta vom si face. La propriul. Decedatii vor fi gatiti dupa preferintele rudelor apropiate sau chiar a raposatului daca a specificat si va servit unui grup restrans. Astfel pierderea celui apropiat nu va mai fi un prilej de tristete moartea lui contribuind la viata altuia, iar o parte din el/ea va fi pe vecie alaturi de tine sub forma unor celule adipoase, a unei bucati de rinichi sau ureche. Ce poate fi mai seminificant decat contopirea a doua fiinte. Astfel viata vesnica in forma umana este garantata si mult mai sigura ca sansa ca odata reintors naturii fie ca hrana pentru bacterii sau funingine atomi sau protoni din tine sa ajunga in cadrul altcuiva. As putea continua pe aceasta tema dar deja cred ca si cei mai scheptici critici au fost convinsi de profunzimea acestei insemnatati. Va las sa meditati la aceste revelatii pe care vi le-am dezvaluit dar promit sa revin cu lucruri mai concrete. De asemenea sunt deschis oricaror sugestii de ordin practic sau nu cat si a unor intruniri pentru a le dezbate atat timp cat contin o fotografie recenta si expedientul se inscrie in criteriile enumerate mai sus pentru componenta enoriasilor.
Nota: in caz ca va intrebati, sau vreti sa fiti la curent, majoritatea oamenilor sunt tot de cacat iar mie imi pasa la fel de putin respectiv puteti incerca o priza preferabil stand in apa.
cica, oameni ... gen
M-am (re)saturat de subspecia care imparte cu mine aceeasi denumire stiintifica homo sapiens (sapiens … tare asta) posibil si o bucata mare de adn (nu cu mult mai mare decat cea care o impart cu cimpanezii deci nu e nici o lauda asta) si cam atat. E ciudat. Par oameni. Folosesc un limbaj articulat ca oamenii. Au 2 maini, 2 picioare (nu e o regula) un cap (vestigiu genetic … stii tu ca capatu de coada care iti creste deasupra curului) si totusi nu sunt oameni.Ori nu sunt eu … nu m-am lamurit inca. Clar e ca nu suntem la fel.
Mare filozofie fac si io aici. Toti se cred speciali big fakin dil. Diferenta e ca eu chiar sunt. Da’ lasa asta.
Is mai multe motive care m-o determinat sa emit afirmatia de mai sus unele le-am mai enumerat altele nu. Azi vreau sa subliniez unu.
1
L-am subliniat sa trecem mai departe.
Vechile si demodatele (urasc cretinii care cred ca *inainte *era mai bine oricare ar fi acel ceva care era mai bine) notiuni de bun simt si slash sau respect sunt doar niste concepte abstracte numa bune pentru filozofi sa-si bata mintea cu ele, fara insa nici o aplicabilitate practica (exista si de alt fel?). Dau vina pe educatia (ne)data de parinti si pe gene (deci parinti la patrat). Totusi e un cerc vicios, un paradoxal paradox gen oul-gaina (va daram io un mit: era dinozaurii bă … primii adica … daaar … si aia tot din ou gaoceau … pac pac … hai ca v-am blocat procesoru pe 4 biti, maca-v-as registru acumulator). Parintii fiind la randul lor subdezvoltati/ineducati e ca si cum ai da vina pe caine ca se caca, pe vaca ca se bașește (aducand o contributie semnificativa efectului de sera conform unui studiu efectuat de oamenii de stiinta uzbeci) pe basescu ca minte, pe taximetristi ca te calca pe trecere sau pe femeie ca ii place pula.
Mai mult, modul in care acesti post-neanderthali* inteleg conceptele de “bun simt” si “respect” e complet ‘ma doare mintea’ ba chiar deastangu cretin (*ca sa ma clarific e vorba de 99% din populatia pamantului. nu ma intreba cum am ajuns la acest porcentaj, se folosesc niste algoritmi destul de complecsi si foarte plictisitori … pentru tine. da’ ai incredere in mine ca asa e. si ca sa iti raspund si la a doua intrebare pe care ti-ai fi pus-o daca te-ar fi dus capu: da! e foarte posibil ba chiar probabil, probabilistic vorbind, ca tu sa faci parte din acei 99%. din pacate fiule/fiico cifrele, ca si vantul cand flegmezi, iti sunt potrivnice si spre deosebire de mă-ta, femeita/barbactu, nu mint). Sa exemplific. Ei cred ca daca spui “sarmana” la babe esti bine crescut, daca ii deschizi la femeie (inainte sa o futi evident … pana si tu realizezi ca, odata faptul consumat, chiar nu mai are rost) usa la shawarmarie (asa se scrie m-am uitat pe wikipedia; desi sunt mai multe variante) esti politicos si daca ii zici lu tactu “matale” esti respectuos. De fapt esti doar mai ipocrit ca restul, lucru care este totusi de admirat sau macar apreciat. E greu sa excelezi in asa ceva. Concurentă numeroasa si bine pregatita.
Politetea nu consta in replici reflex, bunul simt nu e echivalent cu linsu’ in cur/pizda (dupa caz), respectul se castiga nu ti se da (odata cu varsta, functia, faptu ca spermatozoidu lu tactu e de vita superioara, studiile, lipsa penisului/prezenta vaginului etc).
Ultima chestie o exemplific ca de mult vroiam sa scriu de respect. Deci, doar fiindca ai mers la scoala cu tutankamon, ai supt pula lu stefan cel mare si viril (ultima parte e posibil sa fie doar o legenda … de obicei marimea e direct proportionala cu inaltimea (am scos axioma asta pe loc) iar daca iti alegi (cel mai probabil nu l-o ales el) ca supranume (de supererou) “cel Mare” in mod sigur compensezi si pentru un alt fel de micro-dezvoltare decat cea in inaltime), ai prins revolutia bolsevica, ai pupat in pula un rege, ai turnat la securitate si l-ai votat pe iliescu de vreo 4 ori (sa fie) nu te face nimic mai demn de respect decat un arborele la fel de milenar din care e facuta hartia cu care ma sterg la cur si pana la proba contrarie imi provoci acelasi dezgust ca cocahausaru care merge iarna cu ochelari de soare si sparge seminte afectat si cu eleganta pe strada (true story). Faptul ca ai supravietuit unui razboi de independenta, 2 mondiale si gripei din 1918 dovedeste doar ca esti aproape la fel de rezilient ca gandacul de bucatarie, pe care, apropo, il consider superior tie. De asemenea doar ca ai dat spaga ca sa ajungi doctor/ingier/director incompetent, ca ai fost prea prost ca sa fii macar mediocru in ce iti ‘place’ asa ca te-ai facut profesor nu iti castiga nici o favoare cu mine. Cat despre militieni, cu un cap deasupra popilor (care sug puli de arhiepiscopi ca sa poa sa-si construiasca palate, pardon, sa-I construiasca palate) si cu unu sub taximetristi (care saracii n-au nici o vina decat ca evolutia creerului s-a oprit la ei undeva inainte de un nivel echivalent ghibonilor actuali), e mai posibil sa imi cada 2 asteoriți consecutiv (adica unu dupe altu) in cap iar concomitent (adica in acelasi timp) sa ma trazneasca traznetul intr-un submarin decat sa folosesc mai multa energie pe ei decat cat imi ia sa ii scuip in ochi si si aia daca insista neaparat sa imi strice, rara, bună dispozitie. Politicienii dau cu -infinit pe scala valorii umane cat si pe cea a valorii universale (in care intra si (in ordine aleatoare) tantarii, lepra, ce-mi ramane sub unghii cand ma scârmez in cur, americanii, PR-istii, marius moga, gangsta rap, o flegma, americanii, iPod iMac iLaba literele ‘i’ ‘e’ ‘x’ ‘hd’ pusa in fata, spatele, mijlocul oricaror altor alaturari de litere in general, etc., televiziunea, expresia etc. toate acestea desi au valori care la limita de tinde la -inf dau -inf apartin totusi multimii reale … adica e mai mari ca -inf). Modelul matematic cred ca trebuie revizuit. Ii trecem (pă ei pă politicieni) la erori si depasim momentu.
Respectul il castigi, cu greu, trai-t-ar, ai de munca baiatu. Je nu respecta decat maxim 5 oameni pe planeta asta (vreo 2 de prin restul sistemului solar … mai departe nu ma pronunt) iar daca imi spui sa dau si nume … nu cred ca imi vine unul. Dar hai tre sa fie macar 3 sunt precis. Pai restul de 7bilioane – 3 ii scuip in gura si asta daca ma simt jovial si destul de marinimos cat sa le validez existenta prin gestu asta. Acu na ca te doare in pula de respectu meu poti sa incerci sa te convingi, da’ faptele vorbeste graitor.
Unde eram. Asa . Multora (99% am spus mai sus) le lipsesc cu desavarsire unele din propietatile fundamentale ale unui, ceea ce as considera eu, om. Printre ele cele enumerate mai sus.
Nu e vorba de smecherie, de putere, de durere in pula, de superioritate. Daca chiar crezi ca esti mai tare in pula (faux-pula in cazul femeilor) daca ma lasi sa vorbesc singur cand eu is singuru care te trateaza cu o urma de respect fara sa te linga in pizda/cur, daca spui o treaba fara nici cea mai mica intentie de a o si face si fara cea mai falsa parere de rau dupa, am o stire pentru tine. Esti doar un cacat. Nu. Un vierme care se hraneste cu acel cacat. Ba nu. O cioara care mananca viermele ala. Ba nu… ei imi bag pula … ati prins ideea. Esti -infinit.
Daca tu crezi ca lipsa si celor mai mici inclinatii spre gesturi de minima curtoazie in interactiunile umane te face superior … imi pare rau sa te dezamagesc (asa e expresia … chiar nu imi pare si oricum nu ai sa fii dezamagit … habar nu ai ce vorbesc aici ba chiar crezi ca iti confirma ca esti superior) … esti pierdut. Nu ai nici o sansa. Inca nu exista metode viabile de transplant sau augmentare de creier. Maxim putem sa te bagam la gheata pana gasim o solutie. Dar asa nu se mai poate; consumi oxigen pretios, neuroni ai oamenilor care, spre deosebire de tine, chiar i-ar putea folosi la ceva folositor si locuri de parcare. “Asa ca mori in mortii tai din proprie initiativa”.
La fel cum tre sa stii cum sa respiri si sa vorbesti in acelasi timp, sa te stergi la cur dupa ce te caci, ca sor’ta, babele si/sau animalele nu sunt material de futut nici macar de laba, piciorul stang » piciorul drept » repeta, asa ar trebui sa stii cum sa te comporti intr-un context social oricare ar fi el ca nu esti autist, in pula mea.
Nu trebuie neaparat sa si te comporti cum ar fi bine. Da’ macar sa recunosti situatia si creeru tau odihnit sa elaboreze, in timp util, unele posiblitati de reactie. Ca apoi constient de variante sa alegi linistit sa fii muist, sa iti bagi pula in toti, sa fii ultimu cacat diareic impacat cu tine ca ai facut alegerea in cunostinta de cauza si ca e cea mai profitabila pentru tine in acel moment. Asa nu esti decat un intarziat mintal. Nu e fizica cuantica manca-t-as is chestii pe care le inteleg si unii copii de 3 ani si care totusi pe tine te eludeaza.
Hai ca m-ai plictisit. Mori in chinuri!
Cu respecte, Virgil Masculan – salvatorul existentei, protectorul continuitatii spatiu-timp, mesia secolului doușunu, idolul femeilor, invidia barbatilor!
P.S. ca de obicei … daca ai chiar si cea mai mica banuiala ca de tine ar fi vorba pariza pe varianta ca e. daca nu ai nici cea mai mica banuiala atunci sigur e. oricum, indiferent de abilitatile-ti detectivistice, lipsa de incredere bazata pe abuzuri in copilarie, de tentintele narcisiste, de paranoia indusa de droguri, pastile si alcool care te-ar face predispus sa crezi ca orice lucru rau se refera neaparat la tine, sau nu, ai aproape 100% sanse sa fii in aia 99% despre care e vorba. Sau sa fie mă-ta. cum in mod genialisim ziceam si dupa link.
L.E. am uitat, nu imi dau seama cum, sa mentionez ‘stiristii’ si verii lor cu sindromul down ‘bloggerii’. Din fericire am facut-o in trecut. Am scos de la arhiva si am pus aici. Pentru clarificare stiristii se afla la egalitate, parca totusi un pic mai sus desi e foarte greu sa faci o departajare fiecare categorie are atuurile ei, pe sala valorii universale cu popii. Bloggerii se afla sub.
violeta
“mov deci …
ia și te’mbracă în mov.
dacă mai vrei
ceva.
te’mbracă’n mov
dacă mă vrei
că așa …
eu voi pleca
și singură.
nesigură poate
dar tre să fac ceva.
aici e rău, acolo poate’i bine
sau, cel putin, coșmaruri’s mai puține.
tu dacă vrei să vii cu mine
… în mov”
eu nu vreau mov
sau poate aș vrea …
da’ nu să-mi spună cineva
nici măcar tu.
normal, cred, așa ar trebui.
așa’r fi bine,
eu, eu să fiu si tu să vii
și să fiu viu și tu să știi.
poate așa n-ai mai fugi
de tine.
mă mint debeaba ca, normal sau ba,
realitatea’i crudă așa,
ție nu-ți pasă de normal, corect sau just, că-i imoral.
și m’avânt
să zic
că Lui nu-i pasă nici atât.
deci
mă schimb în mov … în negru, ‘n verde
că și-așa nu am ce pierde
dacă aș ști c’așa vei
veni poate să mă iei
sau măcar să vrei…
dar tu nu vei.
nu știi ce vrei.
tu nici nu știi,
că suntem doar copii
amândoi.
desi apoi …
dacă n-aș fi
dacă n-ai fi
nu mi-aș mai dori.
ce rost ar mai avea
n-aș mai visa.
copilă esti la fel ca mine
cred că e bine deși iți face rău.
așa că o să mă’mbrac în mov
și-o să plecăm la […]
mai devreme sau mai târziu
tu roșie, eu mov.
tu – tu,
eu nu.
poveste inspirata din fapte ireale
cu personaje, din pacate, cat se poate de mortale…
adica muritoare. Ma intreb oare, daca, facand abstractie de “gravitatie”, sau intr-un alt fel de-a spune, daca ntr-o alta lume una imateriala dar reala, una doar pentru noi, fara noroi si fara frica, indiferent cat e de mica, ma intreb daca ar fi putut sa fie altceva … Sau chiar asa, in lumea asta, da intr-un alt fus orar in care, cumva, drumurile noastre s-ar intersecta si pe pamant nu numa in gand … si in cuvant. Oare asa s’ar putea? … sau tot aievea … Oare as face ceva, sau tot degeaba?
Dar e usor sa dai vina, ca albina …
cu dedicatie pentru o parte din populatie, aia care, desi tot pierde, inca mai crede … in povesti. sa se simte cine vrea.
plus 3 coloane sonore bonus:
Amy Winehouse – He Can Only Hold Her
la tăț ni greu
exista doua feluri de oameni oamenii care se prind la ironie (adica ca mijloc retoric nu ca esenta a existentei desi si ca aia) si aia care nu.
exista doua feluri de oameni oamenii care e destepti si aia care nu e.
exista doua feluri de oameni oamenii care is eu si aia care is restu.
faceti v-oi legaturile
cul toata lumea cul
Don’t you know … there is no modern romance …
Sa mor daca stiu ce vrea sa zica, desi intuiesc … in fine … suna rupe si cam atat conteaza.
Frate YYY is prea tari. E aproap certisim ca
and cool kids … they belong together
o sa mai auziti de ei pe aici … o vreme …
Ha … mi-am adus aminte de diferenta de clase. Am si un post mai serios in cuptor da pana nu reusesc sa inteleg macar eu cat de cat ce vreau sa zic mai sta. Lasa asta … diferenta de clase. Da frate. In lumea noastra moderna si iluminata, fara prejudecati si stereotipuri … YEAAAAH RIIIIIGHTT … da’ zicem ca sa e. Deci in lumea noastra mai exista, la fel de prospera ca intotdeauna separarea sociala … GASP … OH NOOOOEES … Da, da … socant dar adevarat. Clasificarile clasice, dupa bani, etnie, religie all that boring stuff sunt bine mersi da nu ma intereseaza. Ce ma intereseaza e culnesu. Retarded I kno. Deci culnesu e cunatificarea nivelui de cul. Culul nu e ceva batut in cuie deci cum ar veni difera … de la om la om. Adica ca punct de vedere, evident difera si ca nivel. Da’ eu ma refer la ce defineste fiecare ca cul. Si de fapt nu ma refer la ce defineste fiecare ca cul ca ma doare in pula ma refer la ce definesc io ca cul. Io am gusturi ciudate, foarte posibil proaste, si in orice caz auto-daunatoare. N-am ce sa le fac insa, combinatia fatala de gene proaste si starea mentala precara si abuzata nu imi lasa loc de manevra. Asa ca sunt sclavul lor. Bine, zic, fie ce pula mea sa fac? Gusturile mele in materie de oameni sunt cretine si totusi previzibile. Da’ nu despre asta era vorba. Nu pot sa definesc ce cred eu ca e cul fara sa dau exemple doar ca nu prea imi vin asa multe exemple in minte. Important e ca exista.
In concluzie exista diferenta de clasa, exista oamenii culi care desi poate imi arunca o farama de interactiune nu o sa ma primeasca in sanul lor (la propriu :X:X:X si la figurat) prea curand adica ever adica ce vreau sa spun e ca e sad dar asa e. Cul ppl are just cul and I am not. So sad dar trist. Ca na … cum spune cantecelu … cul kids they belong together … they deserve cul kids too … ai mean … why settle for less? why settle for nothing, in my case … Yap … pretty sad …
… and baby i can see you’ve been fucked with too …
Ha ar trebui sa ma mai zgarii … so cul … so mega emo 8-> … heh … uite frate ca pot sa fiu si io cul … heh … DRC FTS!!!!111 (for the skin … get it … adica era for the win dar eu am zis skin … ha … ce joc de cuvinte)
Ce bucata de lirica post-modernista …
Oare o sa devin ca Tyler Durden adica cu insomnii … so cul ar fi … adica si asa nu dorm doar ca na … eu pot sa dorm si nu vreau nu invers ca la el. Da astea is detalii. As putea sa fiu Tyler Durden si sa fac un fight club doar ca io nu as face un fight club ci numa as bubui cladiri … BUUUUUM … POOOOC … gata cladirea … cuuul 8->
bang bang
you’re dead
heh … mi-o ramas in minte faza asta … heh … cul … if only it were that simple …
Revenind la studiul culismului frate e ciudat culu asta. Adica … e greu sa pui degetu pe el (la propriu :X:X:X si la figurat). De ce e ala cul si ala nu. Unele lucruri sunt evidente … altele lucruri nu sunt evidente. Sau sunt? Cre’ca sunt totusi … adica da-o in pula mea … mai tre sa le si insir ? Nu, nu … da ai dreptate, e clar adica evident. Hmm … e ca un club privat in care singura modalitate sa intri e sa fii deja acolo. Sau sa ii cunosti pe aia de inauntru da nu ai cum sa ii cunosti pe aia de inauntru decat daca ii cunosti deja daca intelegi ce vreau sa zic. Da asta e culnesu. Culnesu se cultiva si aduna cu a celor cu care esti cul impreuna … e un cerc vicios gen ouu cu gaina gen.
mmm ci m m ci … mmm ci m m ci …
baby I’m affraid but I ain’t scared
and baby you’re affraid but don’t be scared
…
cuz I kno I’m just a fool
but ai know I’m just as cool
and cool kids … they belong … together …
(no title)
You know what’s the problem with kids … they never grow up.
Prea multi copii in pula mea … de fapt cred ca numai copii cunosc … nimeni de o maturitate, fie ea relativa, emotionala sau nu. Numa copii rasfatati si nebagati in seama de parinti … in acelasi timp.
GROW THE FUCK UP, manca-mi-ati pizda!
aaa … da as putea sa iti si explic de spun ba chiar sa iti fac un mic eseuslashdemonstratie pe subiect. Da’ de ce sa consum tastatura degeaba? Nu imi/iti pasa si oricum nu esti in stare …
It's just plain sad ...
I’m growing more and more disappointed of people/humans as individuals and as a whole. And the group includes me of course. That is somewhat surprising as I never had too high of an opinion on the matter anyway. Still I was, not expecting but, knowing this to be a possibility. And now I am more convinced than ever that this opinion is going to change, for the worse, even further.
Now, my normal reaction to reading something similar to what I’ve just written would be ‘boo-fucking-hoo’ and/or ‘tell me something new’ so I understand if it is your’s as well. That doesn’t detract, though, from the fact that what I am saying is true, it is what I am feeling and it’s still sad, however common.
There are more than a few ways in which I am being disappointed but I suppose two stand out more recently. The first one I will only discuss briefly as it’s not a general problem it is a matter of perception and my own inner workings; it’s me-specific, so to say. Expecting people to care, or at least have the decency to be ‘polite’ or have some sort of common courtesy is, I’ve found, repeatedly, too much to ask. I try not to, and mostly succeed, but somehow it still affects me. And I’m not talking about people on the street, people I don’t know. Some level of civility in those cases is to be expected, you know to separate us from the beasts and all, but anything above that is, to me at least, hypocritical bullshit. No, I’m talking about people I do know, also people who regard themselves somewhat superior to the commoners. And it’s not just one or two, although some stand out, it’s the vast majority. But, and I want to stress this, I’m not talking about ‘please’ ‘thank you’ or shit like that. I’m talking about some things that you should or should not do, the little things that make distinction between self-absorbed-egotistical-I’m-the-center-of-the-universe-asshole and … well … human. I’m not one for ‘I blame the times/it’s all going to shit’ speech and, in fact, I’m not gonna make it. Yes the modern times with their exponential growth in communication options and volume, the *digital/on-line *variety in particular, has a lot to do with the symptoms i.e. people are more rude, inconsiderate, what have you. And, yes it is to be expected, the apparent lack of consequences makes it easier for people to act this way. But the fundamental underlying problem: “people are assholes” was, I believe, with us from the beginning it was just hid better. I suppose we should be glad that people are more sincere. Anyway I said I was going to be brief and I’m still rambling. In conclusion, I don’t actually expect people to be nice or even considerate, I gave up a long time ago and I don’t get hurt by it in most cases, it’s more of a nuisance, but it would be … nice … for a change.
The other thing that has been on my mind lately is somewhat more troubling. People lie. And by lie I don’t mean some conscious decision to say something *untrue. *I mean they lie to themselves and others believing that they are in fact telling the truth. They make a promise, with every intent on keeping it. And when, as was to be expected, they can’t make good on that promise … well … everyone loses. The one who made it loses because he feels bad about not keeping it, assuming that he does, and the other one feels bad because he was disappointed. They say something to someone, holding it as a universal truth even if they have their doubts, still in good will, trying to help the other but in the end none of them will benefit from this. I could go on like this for a while but examples are not the point. It boils down, people have expectations of themselves and others and when those expectations are not met to say the least, and they never are, we get sucked in even more in the shit that we create in the first place.
This in it self doesn’t seem too much of a big deal if it weren’t for the scale of it. It happens so many times a day and with so many people, everyone in fact, that when you start to grasp it’s magnitude it’s scary and seems impossible to *cure. *And if fact I don’t believe it can be cured, changed or even diminished. Very few people are capable of battling this urge, with no hope of success of course but at least fighting it, and I don’t think I know any of them, perhaps a couple but even they aren’t all that good at it … Everyone will disappoint you, especially yourself, and it’s not so much enraging or distressing as it is sad. Just plain sad.
We prefer to maintain the illusion of control, we try to appear as if we know what we are saying, that we have truths.
The fact is that we have no idea what the hell we’re doing, what we’re saying yet the fear of coming to grips with such a terrible thing is so great that we prefer to block it, to lie to ourselves, and other, continually so that,maybe, by their sheer number and relentlessness, we may start to believe them. Some do it better than others and may in fact may be able to keep the masquerade until they die, although cracks are inevitable with time. Some can’t manage the perpetual effort.
Ca epilog:
Archive – Sham
si cu versuri.
Sper sa nu fac un obicei din asta … desi, evident, gusturile mele muzicale sunt mult mai bune ca ale voastre.
Aaa si sa nu uit … asa arata un post de-a meu scris ziua … de care nu am mai mult de 5 … da ca sa vedeti ca nu is un cretin imprevizibil, incomprensibil ( 
), labil si in general penibil tot timpul. Pot fi si un cretin penibil cat se poate de stabil si banal.
incursiuni in amintiri din copilaria contemporana si merele de aur
Iaca un post de hard sub egida “Sus cenzura!” aparut la editura “N-am net deci exist” peste patronatul distinsului (dintr-o multime de similari) Copăcel Alexandrin, Pistru …
08 01 09 (asta pt fixarea coordonatelor temporale)
Citez:
Citeam “posturile” astea vechi … de pe calc … ca iar n-am net. Si plm … le zic bine … e rau sa am o parere buna despre mine ? Desi e destul de evident ca nu am decat … mult prea putin.
Nu stiu ce pula mea tot aberam [… aicea ziceam cu ce aberam …] … si acu mai rau aberez … in pula mea … cat is de cretin … si parca nu … adica e atat de greu sa vad ce e “real”. [… aici prezentam cele doua puncte de vedere, antitezice: ‘ce (cred ca) simt’ vs ‘nu am cum sa simt asa ceva (in sensu ca nu am justificare)’ … apoi o dadeam emo ca eu e loser din perspectiva ‘nu are ce vedea la mine’ … apoi o intorceam ca la gara si o dadeam ca ce plm is asa prost ca vad vedenii ca de fapt mi-am format o imagine mult disproportionata bazata pe un mic farametura de realitate la care eu am adaugat, exponential, calitati si superlative incercand sa ma conving ca ‘ce (cred ca) simt’ nu e bazat pe fapte ‘reale’ … aveam insa o urma de indoiala, pe care o am inca, nereusind pana la urma sa ma conving de veridicitatea argumentelor mele contra … apoi perseveram in incercarea-mi futila incercand sa imi explic mecanismele, simple si la indemana oricui, care au dus la ‘ce (cred ca) simt’ … in continuare imi aratam de ce opusul acelor mecanisme aplicat opusului meu din sistemul dual la care ne referim are ca rezultat, din nou, previzibil, lipsa a (si a reciprocitatii a) ‘ce (cred ca) simt’ … in continuare postul aluneca iar inspre emo-narcisism blamandu-mi ‘bunatatea-mi sufletului’ …] eu eu eu … daca eu sunt prost si ma bag singur in “capcane” atat de evidente nu stiu de ce am pretentia sa fie altfel. Da pana la urma … imi bag pula … ca asa sunt eu … nu stiu daca sunt “manipulat” sau chiar asa simt. Dar … imi pasa ce pula mea … frate de ce tot timpu ma simt vinovat ca imi pasa? De ce imi pare rau ca “ajut” pe altii? Serios acu. Si mai mult. Daca imi place [… acum enumeram o multime (cu n=1) de lucruri care imi plac, de fapt o generalizare a acelor lucruri …] de ce sa trebuiasca sa fac exact invers sa actionez anti-intuitiv (cel putin pentru mine)? De ce nu pot sa ii spun ca imi place si sa aprecieze asta? De ce sa nu pot fi sincer? Si nu e vorba numa de [… din nou multimea de mai sus …] ca e la fel peste tot. Da’ nici nu vreau sa ma dau batut frate. Chit ca nu stiu de ce. Da cum vorbeam si cu roscata si “concluzia” la care am ajuns sunt unele lucruri pe care le stii in tine ca sunt corecte. “princpii” … moralitate … constiinta … dumnezeu …
Si ca asta e singuru lucru real, singurul pe care il ai … si normal ca il ataci il compromiti il ascunzi. Ti-e rusine cu el, vrei sa il “invingi”. La asta se rezuma lupta asta “interioara”. Vrem sa ne invingem pe noi. Si oricare parte ar castiga tot fututi suntem. Cel mai bine declari pace … cel mai bine accepti ceea ce esti … da e foarte greu … totul e impotriva … sistemul, societatea, altii … totul incearca sa iti demonstreze ca esti prost daca faci ce simti …
Dar in acelasi timp … daca te “accepti” … ce castigi? Nu ca eu as fi impacat cu mine … dar chiar si cat sunt … nu imi aduce “fericire” … sau macar liniste … sau poate sunt prea orb sa le vad.
Si totusi … cred ca asa e “bine”. Sa fii sincer cu tine … si automat cu altii.
Am incheiat citatul.
In aceasta lucrare, ce poate fi incadrata in curentul ‘emo-lamentari’ cu influente clare de ‘you should rili grow the fuck up’, insa cu accente surprinzatoare de abstractionsm si fusion-mash-up atat de prevalente in post-modernismul secolului 21, cititorul erudit va observa o usoara, si recomfortanta, divagare de la stilul obisnuit al autorului. Desi temele sunt preponderent reciclate, abordarea este originala prin stratificare si, mai subtil, prin tonul general optimistic dar in acelasi timp detasat. Umorul negru si ironia aberanta abunda dupa cum suntem obisnuiti, insa per total starea emanata este una ligh-usoara, poate de asteptat unui inceput de primavara. Un alt lucru care suprinde, in mod placut, este sinceritatea debordant-masochista acestuia desi aceasta nu devine vizibila decat la o analiza mai atenta.
In concluzie o lucrare ce va ramane in istorie nu prin valoarea intrinseca ci mai ales prin barierele pe care le sparge si noile trailuri pe care le blaze.
Pana data viitoare Noapte Buna Dragi Prieteni si Copiii!
Si acum un scurt moment publicitar brought to you by our friendly neighborhood street (cel putin la inceput) feşion blog URBNSTYLE* :
Vine trafic de la o vreme de pe urbnstyle. Cam vreo 3 kile jumate pe zi. Mult … pt mine. Decis sa investigez aceasta suprinzatoare intorsatura de eventuri am aflat ca, prin magia si complexitatea mare care este a internetului, a blogurilor si a toolurilor asociate lor, widgeturilor si serviciilor ce deservesc celor mai sus amintite, in acest caz concret technorati, am un fel de link inspre mine pe susnumitul urbnstyle. Acest lucru, desi surpinzator si total neintentionat, nu poate decat sa ma bucure pentru ca, evident traficul imi valideaza existenta, aprecierea altora imi da sens vietii serbete, banii n-aduc fericirea si nu in ultimul rand mai ales pestele se impute de la cap dar si alte animale fitofage.
Trecand peste asta urbnstyle chiar e cul, mai ales pt un fasionist ca mine, dovada fiind si linku din dreapta, singuru de altfel spre un blog ne-personal sau targetat. Desi e cam repetitiv, in continut, de la o vreme, poate mai focusat pe un anume stil, poate mi se pare mie, poate intradevar bucurestenii au devenit (si mai) plictisitori mai vezi chestii interesante pe acolo si domnisoare dragute prin gust (de tipul bun) si cateodata chiar prin gene (de alea cu adn).
HUGZ AND KIZZEZ
*with which I have no *affiliation *what-so-ever.
(no title)
and again and again and again
can we meet again meet again meet again
and again
the end will shelter me away me from me
who you following
who’s lies
well if we meet again
meet and meet and meet and meet again
like I feel anything … I mean … how the fuck do I filter what I *feel *from all the bullshit all the mud all the silt all the crap … if I, indeed, feel anything … if it isn’t all egotistical self-absorbed self-created defensive bullcrap that I desing to protect me from the *truth *… the truth that “there is no spoon” … there is no real, there is no love, there is no *feel, *there is no me … there is nothing under the mask
I don’t feel anythig it’s all just shallow drama …
sa nu mai zic de altii … da da-i in pula mea …
de mine e vorba … ne construim propriile basme in care noi suntem fetii frumosi / ilenele cosanzenele … eroii proriei drame proriei telenovele … speciali unici … da … suntem ceva mai mult decat ce construim cu ajutoru imaginatiei ??? oare ???
e ceva dedesupt …
in mine
in tine
daca as fi convins ca nu e macar as sti ce sa fac in continuare …
principii
ce pula mea e alea
adica
princpiii
wtf
si totusi … adica fara ele ce ramane … din noi … fara niste adevaruri fundamentale … ce ramane … nimic
trebuie sa le ai … si sa le respecti … e singuru lucru real … cred
fara compromisuri
dap
asta tre sa fac
ce e corect
e greu frate da … pula mea**
si totusi sunt lucruri pe care le STII fara sa ti le poti explica
irevocabile fara echivoc inexplicabile si totusi ADEVARATE
yeah yeah yeahs + monolog in doi (care chiar o functionat un fel … plm) = postu asta
in concluzie … principiile … singuru lucru care e real … stim intotdeauna ce e bine si ce e rau … chiar daca e atat de usor sa te faci ca nu vezi asta … sa calci peste …. si atat de daunator …
hai pa ca tre sa mananc 2 mere