_-`´ Visul unei nopți pe bară `´-_

Tres, siete, diez
Ya no me ves.
Pero se aleja
Digo tu nombre
Y sabrás quien es.
Soy el perro a tus pies
Que te muerde la costilla
Las estrellas brillan y la luna se sienta en su silla

¿Qué tomas lunita y porqué estas tan amarilla?
Bueno, ya estoy cansada y mis hijas ya me dicen viejita
El pelo tan seco y mi piel ya no brilla
Pero el mundo es tuyo, esta noche eres mía

Así qué
Quédate, quédate luna
Quédate, quédate luna
Quédate, quédate luna
Quédate, quédate luna

...

Y se que lo que mas espero
Lo mas que se me enamora

Tres, siete, diez
Ya no me ves.
Pero se aleja
Digo tu nombre
Y sabrás quien es.
Soy el perro a tus pies
Que te muerde la costilla
Las estrellas brillan y la luna se sienta en su silla

¿Qué tomas lunita y porqué estas tan amarilla?
Bueno, ya estoy cansada y mis hijas ya me dicen viejita
El pelo tan seco y mi piel ya no brilla
Pero el mundo es tuyo, esta noche eres mía

Así qué
Quédate, quédate luna
Quédate, quédate luna
Quédate, quédate luna
Quédate, quédate luna

Y se que lo que mas espero
Lo mas que se me enamora


~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Trei, sapte, zece,

Tu nu ma mai vezi.

Dar daca pleaca,

Spun numele tau

Si ai sa stii cine e.

Sunt cainele de la picioarele tale,

Care-ti musca coasta.

Stelele stralucesc si luna sta in scaunul ei

Ce bei lunito si de ce esti asa de galbena?

Pai, sunt obosita si fiiceleme mele imi zic deja baba

Am parul asa de uscat si pielea nu imi mai straluceste.

Dar lumea e a ta, in seara asta esti a mea.

Asa ca,

Stai, stai, luno,

Stai, stai, luno,

Stai, stai, luno,

Stai, stai, luno.

___

Si stiu ca de ce sper mai mult,

Mai mult ma indragostesc.

Cum sa fie un nou inceput daca eu doar vreau sa ma duc inapoi. Cliseic si uman, da chiar as vrea sa fie acu 10 ani. Am clipit de trei ori si nu mai inteleg nimic din lumea asta. Jenant, dar in momentul asta vreau sa pun statusuri pe mess si sa o ard cretin cu oameni pe care nu i-am intalnit niciodata. I guess ca asta fac copii acu pe twitch si fortnite, da eu nu is copil si nici pe twitch si nici pe fortnite.

Am trait in 3 ani pe internet cat in restu vietii in "lumea reala". I miss all my internet friends... the only ones I ever had...

As vrea sa stiu ce mai face red (sper ca esti bine albino), si copilu si printesa si "andreea".

Si oamenii de pe ultrawow... si de pe forumuri... si de pe mess...

Cum cacat mai comunica lumea pe internet in 2021? Is insurati cu copii toti, ce pula mea.

Cui pula mea ii tot scriu? O sa mor acus si nu o sa ramana nic. Cine cacat o sa gaseasca asta si de ce?

Alo, alo, ai văzut un cal maro?
Eu l-am văzut, dar nu l-am cunoscut.

Mi-aducea aminte de timpul trecut.
Trecut altă dată, în altă bucată
de univers.

Alt univers, cu alt tu și alt eu,
Dar la fel ca mereu,
Și înger și zeu.

Alt înger, alt zeu,
Dar la fel ca mereu,
Împreună fugar, creând în zadar,
O bulă de noi, o bulă cu doi.

O bulă perfectă, fără început și sfârșit, matematic pe sine complet conținându-se.
Pe sine și pe noi, niște noi perfecți, perfect încapsulați și deci complet detașați
de 'realitate'.

Niște noi perfecți, imaginari, niște noi care nu au existat niciodată, dar care vor exista etern undeva într-o bulă, într-un plan astral dintre infinitele care păstrează toate gândurile gândite vreodată de vreun tâmpit muritor.

The sad part of realizing that the system is broken, or that you just don't like it very much, is that you can't actually do anything about it. You can't change it, you can't escape it and you can't even ignore its rules. You can't decide not to play, that "decision" is as valid an option as any as far as the system is concerned. You may feel good about yourself for ignoring it, but the game continues whether you're actively involved or not and, eventually, you will lose. At least if you play, you have a chance to win, though "winning" in this case doesn't feel like much of a victory if all you wanted was not to play at all.

-- altundeva in 2014 (sau cine stie cand)

Mi-ai fost in inima o piatra pana mi-ai impietrit-o de tot. Tot ca un piatra te-ai lepadat de mine de patru ori dar nu ti-a fost destul. Ce mai vrei de la mine? Imi vrei iertarea? Ti-as da-o, dar apoi nu ai sa mai vrei nimic. Imi vrei validarea? M-am saturat sa mint si tu sa crezi ca vrei adevarul. Dar daca nu te mint, pleci.

-- undeva in 2014

So I guess it wasn't good night. So I guess you're not a cynic. Știam. M-am grăbit să scriu cacatul ăla. Poate doar vroiai să mă faci gelos. Ai reușit. Vagă cum îi stă bine oricărei răpitoare. Ți-o reușit și asta, foarte bine, deși e un instrument cam ciunt așa. Funcționează, da fără prea multă finețe. Na, o parte din bluntness (până găsesc alt cuvant) o atribui și influentei sub care te aflai. Și oricum, tu de obicei nici nu știi ca o faci și nu cred că ai făcut anume. Nu cred că mai ai motiv, nevoie sau intenție. Presupun că îți folosești arma pe altă țintă acum, cum e și normal, chiar dacă spui că nu. Poate nici acolo nu îți dai seama. Dar te cunosc destul să știu că sigur faci asta.

Eh, și oamenii aștia de știință, oricât de fascinanți, sunt monofațetici și singulari în interese. Cel puțin așa vreau să îmi imaginez, pentru orgoliul meu.

Revenind la vaga răpitoare, așa m-am îndrăgostit de tine prima oară, printre povești din Star Trek și lecții de la un profesor cu diplomă falsă, lăbar arogant și imatur. Știu clar că funcționează, deci. E și unul din principalele motive pentru care ne-am futut după aia (nu la propriu, deși și la propriu, it follows). Obscuritatea își are rostul când vrei să creezi un mister. Mister care are un loc important dar limitat într-o relație. Nu mai e mister când e doar barieră, zid de nepătruns. Da' asta e o discuție pentru altă dată sau niciodată. E o discuție care merită avută oricum, chiar și numai cu Aia din capul meu.

În fine, tre să înțelegi, e șapte jumate dimineața, m-am culcat la patru. Scriu de pe telefon din Sibiu. Și mai am destul vin în mine cât să fiu poet (mincinos).

Scriu pentru că te-am visat. Și m-am îndrăgostit iar de tine. Aia din vis. Și tu de mine, deși urma sa te măriți (also eram în viitor, eu eram în armata, armata aia Buna, și, într-o navă de zbor experimentală, tocmai testasem o armă de manipulare în masă, posibil printr-un fel de mutație genetică instantanee, care ar fi putut să ne ajute să câștigăm războiul aproape pierdut. Înainte să întrebi, nu eram în spațiu, deși e posibil ca, asemeni lui Aforic, aia Răi să fi fost extratereștri.). Revenind după paranteză, îi scriu lu aia din vis, pe aia o mai vreau, pe tine nu cred. M-ai confruntat, te-am sărutat și te-am trântit de un perete în scara blocului. Cât de mult te doream. Cât de mult mă doreai. Nu am simțit așa un high de nu mai țin minte când. Încă îmi bate inima cu anxietate și anticipație, un mix futut. Fraier cum sunt, m-am trezit fix când îți puneam mâna pe fund și totul devenea interesant. Fără vrăjeală, îmi bătea inima atât de tare încât corpul meu probabil a crezut că aveam un infarct. Nu aveam, boule, da' nu mai ai de unde să știi cum e îți dorești pe cineva așa de mult, așa că te iert. Tot bou ești.

M-am trezit să-mi scriu visul, dar ți-am scris o dedicație. Cred că mă duc înapoi, poate Aia din vis încă mă mai așteaptă și încă mă mai vrea. Vă iubesc pe amândouă oricum. Și pentru că timpul e lungime, verbul are numai prezent.

I guess I can still rely on hate. Or whatever you want to call it. I'm not sure how I feel about that. If I feel anything.

Anyway, delusional, yes. Mecanism de protectie maybe, raționalizare a unei situații greu de depășit. Exemplul clasic al violului, lumea da vina pe victimă: o făcut ea ceva, ea e de vină, eu nu sunt ca ea așa că mie nu are cum sa mi se întâmple. Alternativa la asta ar fi că lucruri groaznice se întâmplă oamenilor nevinovați. Ca lumea e de căcat și nedreaptă. Și nimeni nu vrea sa creadă asta.

Așa că inventezi villains, oameni de vină. Că explicația cea mai simplă nu e destul de dramatică. Shit sometimes goes to shit for no good fucking reason.

Hazardul universului nu e ceva care să îl acceptăm ușor.

Anyway, ca paralelă, paranteză, I need to find myself. Adică I'm so fake, I don't even know if I'm lying. Cred că ăsta is my next great challenge. Pula mea. Nu vreau să fiu cinic, nu mai vreau ca ăla să fie "adevăratul" eu. It's not really you either, you're faking it pretty bad. Good night.

Update: so I guess it wasn't good night. So I guess you're not a cynic. Știam. Vezi în update .

Ooooo, acum stiu. Prost cum sunt, mi-o luat atata timp, dar m-am prins. Trupul nu-mi pasa daca era a altuia, dar sufletul si mintea erau a mele. Doar a mele. Pe vecie. Sufletul meu a fost numai al tau, e si acum, dar mintea ... mintea nu, si pentru asta imi pare rau. Asta e mare tradare, asta o fost marea greseala, asta a fost asimetria care a dat nastere universului actual, rece, mare si in care particule care au fost atat de apropiate cat sa ocupe acelasi spatiu fizic sunt acum atat de indepartate incat nu se mai vad. Decat accidental, si chiar si atunci fara interactiune.

In aroganta-mi, nu am vazut, in aroganta-mi nu am crezut ca pot sa pierd asta. Bazandu-ma pe nimic, mintea ta era a mea forever. Si acum cred ca nu mai e. Si suge. Suge, suge tare. Ohoo, exista vulcani de gelozie in mine, trebuia doar sa imi fie atacat ceva de care imi pasa. Mintea ... sufletul, nu carnea. In mintea ta aveam sanctuar.

Daca le-am pierdut pe alea, I'm fucked, I'm dead, I'm nobody. Nu stiu cum pula mea sa explic, as putea sa fac o psihanaliza, dar nu vreau ca ies prost si stric tot farmecul. O sa o fac cu fizica quantica, cu asta merg la sigur nu?

Superpozitia, principiul prin care doua particule pot avea aceeasi stare, pot ramane 'legate' fara nici un fel de apropiere fizica si fara nici o interactiune intre ele. Indiferente de distanta, particulele raman impreuna.

Chestia cu fizica quantica e ca e muista. Superpozitia functioneaza doar daca nu exista un observator extern. Superpozitia functioneaza doar daca exista posibilitatea, chiar si infima, ca cele doua particule sa revina in relatia care le-a legat starile cuantice, sa se intalneasca din nou, mai simplu spus.

Daca apare un observator care intra pe traiectoria unei particule si incearca sa ii citeasca starea apare decoerenta. Aka, starea particulei respective se schimba, observatorul nici nu are de unde sa stie care era starea initiala, si superpozitia se pierde.

Of, cata filozofie in fizica. Acu, nu stiu ce se intampla cu cealalta particula cand una isi gaseste observator, dar pot sa banuiesc ca nu e placut. Si pot sa confirm ca e de cacat. Fucking, fucking fuck. Motherfucking, fucking fuck.

Macar am raspuns la intrebare. I do fucking care, just not about your vagina. I care about your mind. Egoist si narcisist din partea mea, evident, nici nu incerc sa neg sau sa ascund. Sunt un jeg, o scursura, chiar si in rantu asta nu iti acord nici un pic agency (nu stiu sa spun in romana). Sa stii ca nu sunt chiar asa, sper sa iti gasesti o superpozitie mai stransa, that would be awesome.

Dar suge tare sa cazi de pe soclu. Desi probabil eram in bucatele, imprastiat prin noroi de mult, doar eu ma mai vedeam inca sus, tronand, napoleon la spitalul de nebuni. Dictator uzurpat care nu se poate concilia cu realitatea asa ca inca se vede in fruntea statului. Statul nu mai exista demult. Poate nu a existat niciodata.

Poate e bine, exilat pe Corsica, pot sa imi planuiesc un nou atac. Nu o sa fac greseala lui totusi, cred ca o sa incerc sa cuceresc alta tara.

Poate ca e necesar sa ma demonizezi ca sa te exorcizezi. Poate ca e necesar sa te lobotomizezi ca sa ma extirpezi. In metafora asta sunt o tumoare. Desi, nu alegi sa ai o tumoare.

Nu as vrea sa cred ca am ramas doar un reflex gol, un neg ascuns de care uiti in cele mai multe zile si pe care poti sa il ignori chiar si cand iti aduci aminte de el. O cicatrice banala, una de care nici nu iti mai este rusine, nu una care sa iti aduca aminte de foste batalii ... pierdute.

Si chiar as crede daca nu as avea dovada scrisa ca nu e asa. Poate doar ma pacalesc, nu am dovada scrisa de la cea mai recenta intersectie. Poate pentru ca asta a fost unilateral initiata. Poate tocmai lipsa dovezii e dovada. Sau doar ma afund in teoria conspiratiei.

Nu cred ca exista vreo diferenta intre gelozie si frica. Poti sa fii gelos ca nu mai esti muza chinuitoare a cuiva? Da, pot sa garantez asta. Daca e si bine sa nu mai fii, depinde de punctul de referinta, nu e bine pentru muza, e bine pentru artist.

Desi, artistul fara muza e ca omul fara suflet, un robot. La suprafata, nu faci diferenta, dar interiorul e gol. Dar mai bine om banal decat artist chinuit.

Ce arde in tine ca artist, te consuma ca om. Am vazut cu ochii mei. Dar daca esti artist doar cu sufletul nu si cu creatia, ce rost mai are, nu mai bine asa?

Intr-un univers paralel, conform interpretarii multiple lumi, Perseu se insoara cu Andromeda. In asta ramane doar persecutor.

Alb, negru, negru, negru, alb. Sus, jos, sus. Jos. The hills, the hills, the hills. Cuvinte peste sunete. Sunete peste suflete. Zgomot ordonat in haos. Sub e ce e, sau doar un e. E-ul care te misca, te trage, te agita.
Liniste chimica. Apasare. Zid invizibil. Cusca fara lacat, inchis de buna voie. Vreau inapoi.
Libertatea e haos, libertatea e frica. Frica e tot. Frica, frica, frica. FRICA.
Jeg, jeg, jeg. De ce? De ce, de ce?
Grija sau frica? Afectiune egoista. Nici macar. Frimituri, cimpanzeu care vrea sa fie om, invata doar gesturile, nu si ce inseamna. Si de ce?
I burn. Contagios, nu scapa nimeni. Prea aproape e prea mult. Stric ce ating. Azi, maine, intr-un an sau trei. Nu mai mult.
Moarte si tristete. Dezamagire si deznadejde. Down, down, down.
Nu e nici o lumina, doar nuante de gri. Si negru, mult negru. Negru care suge tot.
Daca e negru, negru sa fie. Get away, get the fuck away. I can't push you, I won't. Save yourself.
I'm sorry. I wish I wasn't me, but I can't be something else. And I don't even know what I am. Just bad.
Si tot cacatu asta e jignitor, tre sa fie, pentru ca tu chiar simti, eu doar visez. Doar oscilez intre stari, bullshit fara substanta. Dar bullshit is all there is, bullshit is all I do. Nice shiny bullshit.
Macar is mai abstract, patru ani au scos macar atat. Patru, zero, o suta. Nu e mare diferenta. Azi esti maine nu. Azi nici macar nu exista. Existi si nu existi. Si cat existi alegi sa numeri minute. Sa ai un inceput si un sfarsit. Dar nu existi in tot restul infinitului timp. Existi si nu existi si nu e mare diferenta intre. Ce e, e acum. Si acum e ce e, orice ar fi, e tot. Nu mai mult, nu mai putin. E bine, e rau, e scurt, e lung, nu are importanta, nu au comparatie fara timp. Daca exista numai acum, nu poate sa fie nici bun nici rau, doar e. Stare unara. Nu poti sa compari cu unu, ramai fix cu ce ai inceput. Oglinda, vezi fix ce ai incercat sa compari.
Poate pare ca impingi inspre acum de mai incolo. Da tot acum o sa fie si ala. There's no point si nu o sa fie vreodata. Enjoy the moment. Or don't, it doesn't matter.
Be you, be something else. Be with someone, or don't. You're still always you, it's just the you that changes. Now you're you, and then, now you're you. Still dre, not the same dre. There's no you exept the you from now. And now, you can be any you you want. You don't even have to want it. You'll be anyone and everyone at some now. Maybe not this now, but another now in the future, or in the past, just wait. Or don't, you'll still be that you at that now. You won't change anything, just states.
Ca electronul, esti pe o pozitie, apoi pe alta. Dispari dintr-un loc, apari in altu. Tot electron, identic, dar tot ala? Un elecron e oricare alt electron, doar in alta parte. E un electron apoi e un alt electron. Dar acelasi electron. Sau altul, depinde ce alegi sa crezi.
Acelasi tu, doar altu, toti tu care exista, au existat sau pot exista vor exista. Acum sau mai acum. Sau poate acum de atunci.
Inevitabil, evitarea presupune o traiectorie. Nu exista traiectorie fara miscare, nu exista miscare fara timp. Esti doar tu acum, si vei fi tu in alt acum. Alt tu, dar tot tu. Si apoi altu. Si apoi altu iar.
Dar alegi sa le pui in ordine. Atunci, acum, apoi. Inainte, inapoi. Vrei sa stii unde te duci, unde ai fost. Vrei sa mergi unde vrei tu sa mergi. Control. Na, daca te linisteste, why the fuck not. You don't get to choose shit. But it doesn't hurt to believe it. Tot tu ajungi.
Eu sunt acum si nu dorm si aberez si ascult the weeknd. Eu sunt acum si te iubesc si ma bucur cu tine. Eu sunt acum si rad si beau. Eu sunt acum si sunt de cacat. Un cacat speriat. Eu sunt acum si te urasc. Eu sunt acum si nu imi pasa. Eu sunt acum si nu vreau sa fiu eu acum. Tot eu. Eu ala care te ia in brate si te face sa razi si eu ala care te injura. Eu ala pentru care plangi. Care plange. Eu. Eu unul singur si tot timpul. Un singur timp. Singur. Ca sunt doar eu si altceva nu pot fi. Si daca as fi altceva, apoi, as fi altceva eu. Si eu ar fi altceva. Si ar fi tot eu.
Ai putea sa fii si tu in acumul asta, dar nu as putea sa fiu si eu.

Somn usor pe saturn si in toscana. Sunt si eu acolo, sunt eu si acolo, in superpozitie. Timp spatiu suflet. Timpuri spatii suflete. Nu exista plurale, a meu, a tau, e acelasi, doar in alt loc, in alt timp. Teoria finala. There, I solved it, I solved the Universe. You're welcome.