zice mintea mea in gandul ei

Plm cică sa mai scriu și eu pe aici ca nu am mai scris de luni de zile cred. Nu cred ca o sa o fac nici acum. Sa vedem ce iese.
Nu stiu … nu stiu ce sa zic ca nu stiu ce sa fac … nu stiu ce fac … ceva fac din moment ce inca ‘exist’. Inertia e ‘motorul’ principal al universului nu. O sa pun multe ghilimele ca eu nu cred in nimic si deci nu fac afirmatii, nu dau axiome, nu spun adevaruri. Pun ghilimele ca sa inteleaga cine e sa inteleaga ca nu am certitudini deci nu imi permit sa ma exprim ca si cum as avea. Cel mai probabil o fac degeaba, cine e sa inteleaga intelege si fara cine nu nu.

E greu sa nu crezi in nimic dar in acelasi timp e mult mai greu sa crezi in ceva. Nu ca ai fi mai meritos daca ai crede si nici invers. Repet nu stiu nimic asa ca nu pot sa spun ca o cale e mai buna ca alta. Stiu doar ca pe asta am ales-o desi nici de asta nu sunt 100% sigur.
Totusi cred ca e mai greu sa nu crezi nimic. Iti trebuie coae. De fapt sa completez. E greu sa nu crezi nimic si in acelasi timp sa continui sa … traiesti … sa cauti chiar. Da iti trebuie coae. Majoriatea alege sa se consoleze in adevaruri. In certitudini. E recomfortant sa ai pe ce sa te bazezi. Sa stii ca exista ceva imuabil. Un dumnezeu care sa aiba grija de tine. O lege universal valabila. Un om care sa te sustina oricand. Un adevar incontestabil. Evident nu cred ca exista nici unele din astea cel putin nu pentru mine. Pana la urma existenta lor e neimportanta. Nu faptul ca exista dumnezeu sau nu te ajuta cu ceva ci faptul ca crezi ca exista dumnezeu sau nu. Cand crezi ceva devine real. Devine adevarat. Dupa aia e usor. Stiindu-te pe o baza solida poti sa construiesti sa adaugi alte adevaruri si sa le ataci pe ale altora. Sau sa incerci sa le vinzi celor care au alte adevaruri sau care nu au deloc. Si vei face asta pentru ca in sinea ta nici tu nu esti convins. Trebuie sa creada si altii ca sa iti valideze credinta ta.

In acelasi timp alegand sa nu crezi nimic nu alegi calea cea mai usoara. Fara nici un adevar nu risti sa iti fie luat. Dovedit fals. Nu risti sa piezi nimic daca nu ai nimic. Totusi nu cred ca din lasitate o fac. Nu ca nu m-ar caracteriza dar … eu as vrea sa cred. Chiar vreau. Ceva. Orice. Dar ce ? Cine sa ma convinga? Cu ce ? Singuru lucru pe care il cred e ca nu cred nimic si nici de ala nu sunt sigur. Sa ma invart in jurul cozii e specialitatea mea la fel cum e si sfidarea oricarei legi ale logicii. Nu ca le-as cunoaste.

In fine uite cautand ceva am dat de altceva care imi da o explicatie sau o sursa a ‘problemei’ mele. Totu se trage de la dualism mai exact de la ideea, credinta ca universul este dualist la baza. Rau/bun, corect/gresit, alb/negru intelegi tu. Cand incerci sa potrivesti o credinta nondualista in sistemul nostru cat se poate de dualist… pai nu functioneaza. Cre’ca ajung iar la fizica cuantica, ma rog din punct de vedere ‘filozofic’. Imi place ideea ca doua lucruri pot fi in doua locuri pot sa aiba doua valori in acelasi timp. Asta daca stabilim ca timpu e absolut si raportam restul la el. In fizica cuantica o particula poate fi in doua locuri in acelasi timp … teoretic. Practic, ‘fizic’, ea o sa fie in unul da tu nu ai de unde sa stii in care. Da in timp ce noi privim lumea noastra macroscopica guvernata de legi macroscopice cat se poate de absolute si incercam, fara sa reusim, sa explicam lumea microscopica poate ar trebui sa facem invers. Sa acceptam ca doua lucruri care se exclud pot fi amadoua ‘adevarate’ in acelasi timp. Aberez.

Asa dihtonomii le zice … uitasem.

Am mai avut asa cateva idei de posturi zilele astea da le-am cam uitat. In schimb o seara mi-a ramas in minte mai exact o stare care, desi si-a mai pierdut din claritate, a cam ramas cu mine. O fost prima data, sau cel putin din cate tin eu minte, in viata mea cand mi-am dat seama cat de fara rost e totu, cate singur sunt si suntem intr-un mod cat se poate de non-emo. Adica una e sa spui ca totu e de cacat, una e sa ‘crezi’ ca totu e de cacat si alta e sa simti sa stii ca totu e de cacat. O stare de disperare rece rationala, revenind la chestii care aparent se exclud, in care chiar nu mai stiam ce fac … ce caut eu aici … si pentru ce. Adica siriously … sa muncesc … pentru ce … bani … ce cacat sa fac cu ei … adica pula mea is buni da … pointless. Cat despre oameni … la fel de pointless … nu exista … nu sunt, am cautat crede-ma … nu am gasit. Poate am io ghinion da matematic, statistic ar fi trebui sa gasesc in atata timp. Asa ca sunt nevoit sa deduc ca ori chiar nu exista ori ca sunt atat de putini incat pot fi neglijati si aproximati cu 0 fara a schimba prea mult validitatea estimarii. Nici nu stiu ce sa cred … adica ce sa fac cu rezultatu asta … Daca nu pentru oameni traiesc atunci tre sa fie alt motiv nu … alt scop, tel … sa ma “cresc” pe mine nu? Pai bun dar … cum ? Nu vad nici o cale pe care sa vreau sa o urmaresc care sa duca la/rezulte in o evolutie, o crestere, o placere, o satisfactie, o realizare.

De fapt poate mint sau cel putin exagerez. As vedea cel putin una dar … depinde de prima parte a problemei si tocmai am concluzionat ca nu exista si ca trebuie cautat ceva in afara ei.

Mai de cacat e ca sunt oameni care aparent au raspunsuri. Ok nu sunt pentru mine raspunsurile lor da daca ei au gasit ar trebui sa pot si eu nu? Decat daca doar par ca au raspunsuri. Decat daca se prefac fie ca realizeaza sau nu.

In fine am scris destul fara sa zic nic.

Da totusi vreau? De ce nu eu … plm … it’s not fair …

As putea sa continui pentru mine (gen sa nu public) da … ce sa mai zic si de ce … de ce sa scriu ceva care ma intereseaza doar pe mine. N-ai cum sa faci asta doar pentru tine ca exista tot timpu un 0.1% sansa si speranta ca citeste cineva.

Si asta e alta chestie ca tot mi-am adus aminte. De ce pula mea tot scriu pe aici adica … ma citesc vreo 7 oameni din care 5 finca ma cunosc. Raman 2 …. desi in momentu asta imi vine in minte numa 1 … care ma urmaresc fara sa am nici o treaba cu ei. Asta cel putin din cate imi dau eu seama … plm ar putea sa confirme/infirme faptul ca ma citesc respectiv cunosc desi ma indoiesc ca o sa se intample.

PACE!

Oamenii is tare ciudati. Oi fi io autist si nu ii inteleg deloc … ori ii inteleg prea bine. Mult mai bine ca restul. In orice caz e de naspa. Am o durere in pula permanenta, si o am demult (ar trebui sa merg la un doctor … da nu stiu daca exista pentru dureri de astea) da’ in acelasi timp tot reusesc sa ma mai mire si sa ma surprinda (nu, nici eu nu ma inteleg) … de fapt nu e nici macar asta, nu pot sa zic ca ma surprind neaparat dar realizez ca, aparent, nu le-am vazut pe toate inca. Scary thought. Ca am vazut destule.

Oamenii is de cacat (lait-motiv stiu), toti, dar parca acu vad altfel … parca m-am impacat cu gandu.

[ ma distrez si singura auzi …

heh …

da stii ce-i de cacat … ca avea dreptate

dap … da asa e … ciudata fiinta oricum

si foarte misto

e acelasi lucru

aaa apropo de ciudate ai auzit frate s-o dezbracat nebuna :))

da da genial hmm pacat ca nu am apucat sa stam macar 2 minute ca vroia sa urce si ea

da da … badigarzi muisti in fine iar o arzi emo-gay … nu ca nu ai avea dreptate

mda, pula mea … nu da’ sa stii ca chiar nu e. stai sa mai zic ]

Cacat am conversatii pseudo-interioare si ma mai si suna lumea. Asea, unde eram? Da, da chiar is impacat. Toti oamenii is de cacat, de fapt, mai exact, toti oamenii au parti de cacat in 99.99% din cazuri fiind cele dominante desi nu neaparat cele mai aparente. Am spus 99.99% desi sunt sigur ca is toti. Dar cine stie, “never say never” si alte prostii hippie de astea. Ma bucur ca in sfarsit am ajuns sa fiu impacat cu asta din cateva pucte de vedere. In principal ca pot sa incep sa am grija de mine. Numai de mine. Prezumptia de nevinovatie nu isi mai are rostul si ma bucur. Nu, nu am gasit inca ceva ce sa imi “doresc” dar, pula mea, macar sa pot sa profit de putinele lucruri care imi fac placere. Asta e idealul maxim pe care poti sa il in viata. Nu e mare lucru de capul lui, stiu, da’ nu am facut eu regulile sunt doar un simplu jucator si unul prost pe deasupra. In secundar (avem 12V da nu despre asta era vorba), mai subtil, din cauza ca m-am lamurit ca toti oamenii sunt de cacat pot sa ma bucur de partile bune ale lor ca au si de astea, marea majoritate. Putine da’ sunt. In mare parte asta faceam si pana acum fara sa fiu constient, insa, din pacate, ma futea cacatu ala de speranta care ma facea sa le cer mai mult desi stiam ca nu pot. Acum am scapat de ea … whiuuu … good riddance.

(cacat frate unu din cele optimiste posturi ale mele. sa-mi bag pula daca nu)

Nu stiu daca reusesc sa exprim asta, dar, for a change, chiar nu e vorba de ura sau invidie sau frustrare sau cacaturi de astea. Chiar e un sentiment pozitiv. Sunt impacat. Ma simt extraordinar. E prea tare. Fara pic de sarcasm.

Cre’ca ma bag la un film. Aa ca nu am net, apropo.

lovE!

text si versuri: darcu feat. lucian

iz ciu bi continued. or smt. aberez. dat who ai be. So like, I love ppl. Adica pe bune they rule. Is complet si iremediabil fututi dar, pula mea, take it or leave it, nu prea avem ce face in privinta asta asa ca io zic sa ne bucuram.

Ai mean frate, bagi in tine toate cacaturile (sa mor io daca daca nu is mai de cacat astea “legale”. da cica o dat lege sa le scoata. plm continua) … asa … bagi in tine toate cacaturile, sugi pula la 13 ani, te lasi de scoala, furi de acasa desi provii dintr-o “familie buna” etc samd. Nu stiu … sunt destule chestii pe care nu le-as face si nu le-am facut. Alte chestii pe care le fac poate oripileaza sau sperie pe altii. Pe care sa il crezi? Care are dreptate? Asa ca, fa frate ce vrei. Atat timp cat stii ce vrei. Partea asta e mai grea.

Incerc sa inteleg cum si de ce se intampla unele lucruri, de ce unii nu vad alta cale. Poate ma ajuta ca nici io nu is departe. E greu sa ii intelegi pe unii, dar poate ca nu privesc nici eu destul de obiectiv sau din perspectiva. In sensu ca adevaru e mai simplu decat mi se pare mie (partile astea bune inca ma fut). In fine in timp ce incerc sa le inteleg “motivele” si circumstantele care au dus la asta incerc sa imi dau seama daca e si “rau” ce fac. Si din ce in ce mai mult definitia mea a “rau” se schimba si se micsoreaza. Incep sa cred ca tot mai lucruri sunt normale, ba poate chiar bune … pentru unii … poate si pentru mine.

E naspa totusi, ca ma gandesc ca daca unele lucruri ar fi fost altfel nu ar mai fi ajuns asa. Ca oamenii astia chiar au si parti bune (si cunosc cativa care chiar au … si au ce oferi … mult mai mult decat ar pare la prima vedere) si poate, daca ar fi fost altfel, … ar fi fost altfel. Realizez ca poate e prea tarziu sa ii “salvez”. Si realizez ca nu e in putinta si nici “nu e de competenta mea sa fac lumea mai buna, ia vorba asta de cacat exact asa cum suna”. Si realizez ca poate nici nu trebuie salvati. Sau nu vor. SAU PULA MEA! Poate de acu o sa reusesc sa imi bag pula si mai mult decat pana acum… poate o sa fie si bine. Oricum sper sa gasesti calea … o cale … a ta … oricare ar fi. Si-mi sper si mie. Hai nb!

post scris pe 04/zeromai/09 cand eram in puscarie

coming soon

De mult tot zic ca scriu cacatu asta da nu am facut-o pana acu. Deci o fac acu.

Oamenii aparent se hranesc cu mancare. Fals. Foarte fals. Corpu se hraneste cu mancare. Oamenii se hranesc cu suflete, cu alti oameni. Am putea atribui arbitrar o energie fiecarui om. Aceasta energie e intrinseca insa nu infinita. Si in nici un caz nu e deajuns. Nu. Insa din fericire, pentru unii, exista o scapare. Pentru aceasta energie poti sa o iei de la altul. Poti sa o consumi cum consumi un cacat de mac de la macdonalds care eu nu merg in viata mea acolo ca e de cacat. Si nu numai ca poti, TREBUIE. E singura cale ca sa ai destula. Si niciodata nu e destula Si da, tu trebuie sa o iei altuia. E trist dar asta e viata. Supravietuieste cel mai puternic. Parerile de rau te lasa doar mai slab.
Bun dar cum exact faci asta. Adica ok de hranesti cu energia altuia da ce inseamna asta mai exact. Pai e destul de simplu dar greu de explicat. Trebuie sa il domini. Trebuie sa ii captezi atentia. Trebuie sa il faci sa se gandeasca la tine. Cu cat mai mult cu atat mai bine. Cu cat mai multa energie pierde el pe tine cu atat mai multa castigi tu. Suna penibil da exact asa e. Asta e baza si substratu exitentei umane. Dominarea altor oameni. Atat. Nimic mai complicat, nimic mai profund. Nu cred ca reusesc sa ma fac inteles. Singurul scop in viata singura satisfactie singura cale de a fi “fericit” e asta. Nu va lasati inselati, nu mai fiti ipocriti. E atat de evident ca e normal ca atat de putini vad si mai ales vor sa vada. Arata-mi orice lucru din viata ta, orice relatie, orice interactiune, orice chestie care te face “fericit” si eu iti arat cum tot ce e “bine” pentru tine e pe seama altuia.

In fine. Imi bag pula.

Pacat totusi. A mia oara spun. Nu inteleg de ce pula mea tot timpu am impresia ca ar trebui sa fie mai mult. Ca ar putea sa fie mai “bine”. Is nebun. Mai nebun is ca eu ma impotrivesc. Poate de frica, poate de prost … da’ e cert ca o fac. Nu stiu daca e bine. Adica in mod sigur nu e. Cel putin nu in lumea asta. Poate in alta. A stai … am uitat … nu exista. Daca exista un Dumnezeu e un mare bulangiu. E meschin si copilaros. Isi bate joc de noi pentru ca poate. E atat de simplu. Se bucura de mizeria noastra. Si se bucura si mai tare cand noi ca prostii pune botu. Singura modalitate de a scapa de el e sa il ignori. Pare simplu da nu e chiar asa. Daca iti bagi pula in toti si in toate nu are nici o putere asupra ta. Crapa fraieru de ciuda. De aia inventeaza cacaturi cu diavoli si cacat. In schimb daca tu ca prostu faci ce ti se pare “corect” si “bine” ti-o sugi. Ti-o sugi de fiecare data. Si poate nu o faci pentru ca crezi in el sau de frica unui iad ipotetic. Poate o faci pentru ca asa “simti”. Ce de cacat ca tot ce simti tot de el e imbibat in tine. Daca as fi eu dumnezeu toti ar fi fericiti. Si daca ai fi eu dumnezeu i-as face pe toti fericiti ca as fi atotputernic in pula mea. Si daca as fi dumnezeu nu ar trebui sa imi demonstreze mie nimeni nimic. Daca eu ca om tot pot sa iubesc oamenii asa cum sunt desi 99% din timp imi vine sa le crap capu apoi atunci el in pula mea nu are nici o scuza. Da stii care e faza. Ca nu are nevoie scuze. Ca nu ai cum sa il tragi la raspundere. El te fute si tot el iti zice ca e corect si cine cacat esti tu sa spui ca nu e asa si parca ce poti sa faci oricum. El nu tre sa se justifice.
Dar ce bine ca nu exista nu? Ce trist ca de fapt tot cacatul e arbitrar si aleator. Ce de cacat ca tot rahatu il creem singuri si tot singuri il inghitim. Si ce de cacat ca dam vina pe false fiinte mitologice pentru penibilitate si slabiciunea noastra. Ce cacat ne-am face daca nu am avea pe cine sa dam vina?