Sa-mi bag pula daca nu imi vine sa imi fut un sut in coae cateodata, numa ca sa-mi distrag atentia, sa inlocuiesc sursa durerii. Asa is satul de toate cacaturile. Si stiu ca eu sunt de vina da oricat as incerca sa rationalizez sau sa inteleg, la un moment dat nici eu nu ma mai cred. Nu are cum sa fie totu vina mea, nu am cum sa fiu chiar atat de cretin sa merit toate.
Cineva, undeva isi bate joc de mine. Da nu inteleg de ce trebuie sa fiu pedepsit dupa regulile unui joc pe care nu am acceptat niciodata sa il joc. De ce pula mea sunt inclus automat, fara sa ma intrebe nimeni daca vreau?
Nu mai vreau, nu mai suport. Orice aveai de demonstrat ai demonstrat. Is prost, ratat si fara sansa de schimbare. Nu inteleg ce era asa greu de demonstrat de trebuia sa te chinui atat sa ma futi si nici unde e satisfactia.
Si da, stiu ca personificarea unei presupuse surse nu e decat o incercare de a da un sens tuturor cacaturilor. E destul de greu si asa fara sa cred ca totu e aleator. Desi e.
Is satul, si totusi nu ma las. Pana la urma, nu ma obliga nimeni sa continui. Decat poate tot ceea ce sunt si cum sunt construit dar, efectiv, nu ma obliga nimeni sa fac nic, nici sa indur nimic.
Si totusi, pana cand? Chiar nu se mai termina, chiar nu exista nimic si pentru mine? Evident ca nu.
Desigur, ai putea spune ca exagerez, ca ma iau numa de lucrurile care nu imi convin si ca eu doar imi imaginez toate astea, aleg sa vad selectiv ca sa am de ce ma plange. Da’ nu tine vrajeala asta. Faptu ca imi dai un cacat pe care nu l-am vrut, sau nu l-am vrut asa nu compenseaza cu nimic.
Nu merge sa o ungi prin cacat si apoi sa imi zici ‘uite frate para pe ca o vroiai. acu ce nu iti mai convine?’ Sa o mananci tu plina de cacat, stii prea bine ca nu asta am vrut. Iar daca nu ar fi plina de rahat, ar trebui sa renunt la 11 alte lucruri, din putinele pe care le am, ca sa o primesc.
Sau poate is eu orbit de rahaturi si chiar nu mai sunt in stare sa imi dau seama si sa ma bucur de lucrurile bune. Da daca e asa, tot vina ta e.
Si, din nou, bullshit. Nu e vina mea si stii prea bine. Nu, e fix pula, merit mai mult. De fapt, merit ceva, orice. Nu cacatu asta. Dar, evident, voi lua tot muie si din ce in ce mai multa. Si, evident, o voi accepta ca intotdeauna. Iar daca o sa se schimbe ceva o sa fie doar in mai rau.
Ca doar ce pula mea am de facut mai bun de facut la ora 4 decat sa aberez, ca ultimu ratat, pe blog. Tot de nebun fac si asta, si, din nou, nu e ca si cum m-ar fi obligat cineva.
Da chiar nu inteleg rostu ipocriziei cand amandoi stim ca mananci cacati. Chiar asa prost ma crezi? Vorba aia, ar trebui sa stii. De fapt, sigur stii. Asa ca nu pot decat sa trag concluzia ca iti place sa iti bati joc de mine. Pur si simplu, desi stii foarte bine ca imi dau seama, mentii aparentele astea penibile numa sa vezi cat is in stare sa suport si sa accept. Si daca e un lucru infinit in lumea asta e cat sunt eu in stare sa accept fara sa fac nic. Mi-o merit deci.
Si totusi, chiar nimeni? …
Chiar nimeni. Sper macar sa nu fiu atat de ipocrit si prost incat sa imi schimb parerea asta la primu semn ca ar putea fi altfel. Sper sa nu aleg sa cred orice cacat penbil de fals cat timp e mai bun decat ce e acum. Si sigur asa o sa fac. Si dupa scurta perioada cat o sa imi ia sa imi dau seama ca e doar o iluzie, si una grosolana, o sa o sug si mai tare ca acum. Si tu abia astepti.
Asa ca sa-mi sugeti pula toti, de sus pana jos. Voi de jos pana sus, nu pula.
Iar cand eu nu voi mai fi, nu va veti aminti ca a fost o data iris. Desi as vrea. (prea, prea bine le dau)
… nu exista nic asa ca sugeti pula asa ca pt ce sa imi bat capu cand pot sa imi vad de treaba mea …