Contrar cliseelor manelistice, oamenii nu au dusmani. Sau poate ca au intr-o anumita acceptiune, dar acesti dusmani externi sunt de-a dreptul inofensivi fata de marele dusman al omului. Dusman poate nu e cuvantul cel mai potrivit, dar e singurul care imi vine in minte acum si nu am energia sa caut altul.
Dusmanul cel mai mare al omului e el insusi. Un alt mare cliseu de altfel. Oricat de narcisist esti, oricat orgoliu ai avea, nu poti sa negi ca nimeni nu ti-a facut mai mult rau, de-a lungul vietii, ca tine.
Unii poate nu vor fi de acord cu afirmatia asta. Vor avea si argumente, x sau y le-au facut lucruri de nedescris. Si nici macar nu se mint. Totusi, imi sustin parerea. Cel mai mult rau ti l-ai facut singur.
Si, inevitabil, ai sa continui sa ti-l faci pana cand ti se curma existenta insignifianta. Motive sunt multe, mult prea multe pentru a spera sa le poti invinge vreodata.
Orgoliul e unu din ele. Nevoia de a-ti valida convingerile, indiferent de cum ai ajuns la ele. Omul e tot timpul mai dornic sa dovedeasca lui si altora ca a avut dreptate decat sa aiba dreptate in prima instanta. In momentul cand si-a asumat ceva, o sa tina de el cu dintii in fata oricaror dovezi care dovedesc contrarul.
Si ai sa cauti, cu orice pret, sa dovedesti ca ai avut dreptate de la inceput. Asemenea conspirationistilor, ai sa vezi semne in coincidente, ai sa rastalmacesti fapte cat se poate de evidente doar pentru a-ti sustine teoriile precar incropite.
Ai sa iti alungi orice indoiala, pentru ca a-ti admite ca ai gresit e mult mai grav decat a gresi in sine. Si daca ai sa cauti destul de mult, daca ai sa iti ignori propria ratiune, ai sa fii orb la orice dovada, ai sa te convingi ca ai gasit ce cautai pana la urma. O sa iti creezi o firava baza care sa iti sustina orice nebunie de care te-ai convins din nici tu nu mai stii ce motive.
E temporar desigur, o sa se darame castelul din carti si nu o sa iti vina sa crezi cat de repede, indiferent cat te-ai chinuit, de cat ti-a luat sa il faci sa stea.
Mai mult de atat, indiferent de realitatea imaginara de care te convingi, universul o sa isi urmeze drumul implacabil. Nu o sa conteze cat te minti, lumea nu dispare cand inchizi ochii. Oamenii plasmuiti nu o sa ii inlocuiasca pe cei reali. Ai sa fii orb la ce se intampla, nu ai sa iti dai seama ce consumi, dar ai sa platesti oricum dupa.
Si ai sa fii foarte surprins si foarte indignat cand o sa ti se faca nota la final. Ai sa te crezi furat, nedreptatit. Ai sa spui ca tu nu ai comandat nimic.
Din pacate pentru tine, pentru noi toti, adevarul, sau poate doar un adevar, exista chiar daca nu crezi in el. Poate nu e adevarul tau, da' e adevarul cuiva si, crede-ma, are aceeasi valoare si putere ca si al tau.
Poate ca asta e. Nu exista un absolut, nu exista obiectiv, nu exista Adevar. Exista insa adevaruri, adevaruri noastre personale, care includ si adevarurile pe care nu le constientizam, si adevarurile altora.
Iar cand adevarul tau nu coincide cu adevarul lui nu e niciodata de bine. Desigur, adevarul nimanui nu e identic cu al altuia, lucram cu aproximari aici. O sa continui in alta parte …
…
In caz ca nu ti-ai dat seama inca, nu incerc sa spun mare lucru aici, chiar daca as incerca nu as putea. Sunt lipsit de vlaga si claritate iar exprimarile imi par stangace si false pana si mie.
Simt totusi nevoia sa scriu si, desi nu pare, ce scriu aici vine din suflet. Din pacate trebuie sa treaca prin o pacla prea densa ca sa iasa ceva coerent din tastatura.
Aparent e 2013. Poate ca inseamna ceva asta, probabil ca nu.
E ciudat, da e normal sa fie ciudat. Partea asta cel putin. Prespupun ca si restu. Toate cacaturile se fut pana la urma, in orice fel vrei sa interpretezi asta. Asta nu inseamna ca tre sa imi convina.
Nu ca as putea sa zic ca ma supara, oricum stiu de ce sunt “suparat” si e ridicol. Da e si legitim. Si refuz sa nu ma simt asa.
Is om, cu handicapuri, si vreau sa ma comport ca atare. Nu ca ar face vreo diferenta daca nu as vrea.
It does suck though. Adica, face sens, e de-a dreptu banal, da nu as vrea sa fie asa. As vrea sa fie altfel. Nu stiu exact cum. Poate mi-e frica de ce as descoperi daca as incerca sa aflu. As descoperi un om, lucru cel mai dezamagitor posibil. Ma rog, doi oameni, da e acelasi rahat.
Problema e, daca e o problema … de fapt e o intrebare; intrebarea e daca is singuru. Is singuru care se intreaba? Asa pare, da what do I know? People grow out of things, people.
Rata de evolutie nu are cum sa nu scada la un moment dat. Da nu scade la fel de repede, la un moment data apare o defazare. Poate e inevitabil, nu am crezut ca ar fi. Nu cred nici acu, sau poate sper sa nu fie.
Ce pierd pana la urma? Asta e intrebarea cheie cred. Sau poate e: ce am pierdut deja? E mai bine acu, mai rau? E iremediabil? E doar o iluzie autoindusa de anxietati si mandrii copilaresti.
Nu vreau totusi, nu am asa multe incat sa imi permit sa pierd ceva. Nu mi-a placut sa pierd nimic niciodata.
Da nu o fost nimic niciodata, so nu am ce sa pierd. Sau poate e o fost atat de putin ca e insesizabil.
Totusi, se putea mai bine, mai mult. Vreau mai mult, asta e clar. De la mine, de la altii, de la univers. Raman cu vrutu.
In fine, la revedere. Poate ca timpu nu e continuu totusi, e discret, poti sari dintr-un punct in altu fara sa observi vreo pauza, vreo discontinuitate.
La ore deduse, cand somnul eviscerat numara pleoape
Si celula nu-ti va mai zambi autosuficent, poate
Ma vei cauta in ea, sub o perdea de buline androgine
In soapte sa-mi masori tacerile aproape pline.
Cod pe platou de ludice mine, lamai apocaliptice
Sani made in China, DSLR de fotometrii criptice.
Bobine Tesla cu miros de mosc, materii intunecate
6 Motive, gonind frenetic in Metrice algoritmizate.
Muscandu-ti in tonuri pale orgolii pieptanate
Sunt al tau? ma vei fi intrebat. Absconzitate
de arhifoneme boeme, cand urla la gratii strigoi.
Si poate ti-as fi raspuns: patruzeci si doi.
plm. n-am mai scris de mult. de foarte de mult. probabil nici nu am avut ce. nu ca acu as avea. da ma gandeam ca ar trebui totusi sa mai fac asta si ca parca era nice. plm.
so. e weird. nice, cred. de bine in orice caz. per total. presupun ca e de bine, adica dupa ce trag o linie, daca trag o linie, da cu plus cred. nu cu foarte mult plus, dar nu cred ca are cum, si oricum comparand cu zero, orice plus e infinit.
da tot e cam trist, acu, logic, e stupid sa trag linii deja, dar asa fac eu. probabil sunt prea dramatic. adica clar sunt.
chiar si fara dramatistmu meu, tot trist e ca, indiferent de cauza, efectu e acolo. si indiferent de cine e de vina, raul, e facut. poate conteaza cine care cum, poate ca nu. indiferent, momentan e aproape irelevant.
as vrea sa nu fie asa totusi.
si presupun ca e vina mea, sau e si vina mea. chiar si doar pentru ca sunt eu, iar eu sunt de rahat. poate nu mai mult ca alti oameni, dar nu stiu daca asta e lucru cu care sa te lauzi.
so, I guess, I’m just like the rest of ‘em. big surprise there, nu am zis niciodata ca nu sunt. sau poate am zis, da ar fi trebuit sa stii. macar atat cred despre mine, ca nu mint. sau, cel putin nu spun ceva ce nu cred ca e adevarat. posibil sa fie prostii, aberatii, minciuni, da cred in ele.
nici asta nu stiu daca face vreo diferenta, pana la urma, chiar daca imi dau seama sau nu, raul e facut, so nu ma scuza.
as vrea sa nu fie asa, totusi. nu stiu daca sunt si in stare sa fac ceva in privinta asta, ca sa schimb ceva. nu stiu daca chiar vreau sa nu fie asa, la modu, daca as vrea nu m-as plange de asta si as rezolva cumva. da eu nu rezolv niciodata nimic. probabil asta inseamna ca nu vreau nimic.
care e adevarat, pana la un punct. stiu ca vreau ceva, nu stiu exact ce, da macar vreau sa vreau. si, nu, clar vreau ceva, si am si o idee despre ce e. nu ca ar fi foarte complicat sau original. e ceva destul de rar cred, nu sa il vrei, ci sa il ai. sau sa il dai, asta e si mai rar.
in fine, cred ca am trecut de faza in care ma plangeam de lucruri, am trecut si de faza in care ma enervam de lucruri. sau poate aia o fost mai intai.
in orice caz, acu sunt doar … nici nu stiu cum sa ii zic. ca nu e tristete, adica e, da plm, e asa o combinatie de nostalgie, tristete, dezolare, deznadejde. practic ma dau batut. macar nu se poate mai rau nu? sau, mai degraba, macar stiu ca nu se poate mai bine. da, asta e, a doua.
si e ciudat sa fii nostalgic dupa ceva ce nu ai avut vreodata, da se poate. sau cel putin eu pot. probabil exista alt cuvant pentru asta, l-au inventat oameni mai destepti, sau cel putin mai motivati sa inventeze sau sa se gandeasca la ce cuvinte sa foloseasca.
ce ziceam? a da, ca e trist da nu chiar. si probabil e trecator, asa ar fi logic sa fie, doar ca mie, acum, nu mi se pare, imi pare ceva … atemporal, continuu. nu etern, ca asta ar implica un inceput si un sfarsit. stiu ca e cretin si ca etern tocma asta nu inseamna, da asta imi spune mie. revenind, simt ca e ceva permanent, da asta e cuvantu, ceva care a fost acolo din totdeauna si o sa fie.
probabil ca nu e, probabil ca aberez. da chiar si asa, nu stiu daca am rabdarea necesara. sau nu rabdarea, daca am rezistenta necesara, ca plm, si e ciudat intr-un fel ca nu as avea de ce, da is cam uzat, is consumat. nu mai pot, sau poate nu am putut niciodata si doar nu am avut de unde sa imi dau seama, nu pot sa rezist la prea multe, efectiv, nu am stamina necesara, nu am energia. ca nu am de unde sa mi-o iau.
ce naiba sa ma faca sa continui, ce naiba ma face sa continui? un fel de optimism, cum vorbeam, da nici nu stiu daca e asta. poate e, da poate e ales prost cuvantu. ceva e, da nu stiu cum sa ii zic si nici nu pot sa inteleg.
functioneaza totusi, m-o adus pana aici, plm, fac 27 de ani. e like, o varsta incomprehensibila, asa mi s-a parut dintotdeauna. de fapt tot ce e dupa 24 de ani nu mai face sens in capu meu. is doar cifre, nu pot sa ma vad pe mine la varste peste asta, nu am facut-o niciodata, si nu o fac nici acu.
pentru ca am stagnat probabil. si probabil o sa stagnez forever, cel putin asa pare, am si dovezi fresh. nu vrea asta, da nu ma deranjeaza asa mult incat sa fac ceva. so, o sa continui sa traiesc, la modu cum poate fi definit asta ca viata.
cacati fara continut, ambalaje sclipitoare peste un balon de vid. cum pula mea sa vrei, cand tu nu stii ce e aia dorinta. cum pula mea sa ceri cand tu nu dai nic. si nu dai pentru ca nu ai de unde pentru ca esti un nimic. o piatra, o insecta, inca o adunatura de atomi care zburda prin univers, la fel de neimportant ca prafu pe care il calci in picioare. te-ai nascut, ai sa mori si ai sa ai impresia ca ai trait. nu e cazu. ce faci tu nu se cheama viata, e doar inertie, doar particule care se izbesc una de alta, schimbandu-si traiectoria aleator, dar niciodata cu un scop sau cu un rezultat. universul e acelasi pe care l-aii gasit cand ai aparut pe pamant si o sa fie acelasi dupa ce dispari. nici o urma nu lasa, nici o diferenta nu face, nici o schimbare nu produce existenta ta.
Asa ca, n-ai decat sa te zbati, n-ai decat sa plangi sau sa razi, rezultatul o sa fie acelasi. esti nimic si simplul fapt ca tu nu crezi sau ti-ai dori sa nu fie asa nu o sa schimbe asta. hei, dar tu continua-ti existenta nula, acopera-te cu drame prefabricate in dorinta de a capata sens, ma consoleaza faptul ca e totul degeaba. esti nimic, iar nimic nu poate afecta ‘ceva.’ nu exista interactiune, e doar iluzorie asa ca toata mascarada ta nu te face decat mai penibil decat erai deja.
o adunatura de cretini. asta sunteti. cretini care nu-s in stare de nic dar care nu vor sa accepte asta. cretini care nu au altceva in cap decat propria persona dar prea slabi pentru a fi ce va imaginati ca vreti sa fiti. Asa ca va plangeti, dati vina pe altii, faceti motoc si crize de fiecare data cand nu va convine ceva.
SUGETI PULA!
va meritati soarta. viermi fara coloana vertebrala dar cu impresii si pretentii.
hai totusi sa va raspund la intrebarea care va bantuie dar careia nu aveti curaju sa ii dati un raspuns desi il stiti: DE PROSTI! … de aia … de aia ti se ‘intampla’ tot ce ti se intampla, de prost ce esti. nici mai mult, nici mai putin.
nu e vina nimanui altcuiva, nu e o conspiratie, nu e context, nu e anturaj, nu sunt *ceilalti … * tu esti de vina, iar singurul motiv, singura cauza, singura vinovata e prostia crasa care urla in tine.
data viitoare cand dai vina pe altii pentru ‘problemele’ tale, pune-ti intrebarea simpla, oare nu e din cauza ca sunt eu prost/proasta. desigur, nu o sa ai curajul sa raspunzi sincer.
– te inseala barbactu … e pentru ca esti proasta
– nu ai femeie … e pentru ca esti prost
– te fute sefu la cap … de prost ce esti
– nu te angajeaza nimeni … contrar dovezilor empirice, lumea in general nu cauta sa angajeze (toti) prostii
– nu ai bani da vrei … n-ai sa ai ca esti prea prost
– nu ai loc in tramvai de mosnegi … tot de prost ce esti
– esti gras si nu poti sa slabesti … tot de prost
– ungurii iti fura tara … esti prea prost pentru a fi calificat
Inca incerc sa imi adun gandurile desi ar zice si s-ar zice ca vad mai clar ca niciodata. De fapt … nu e claritate e un fel de determinare, inversunare pe care nu am mai vazut-o la mine. Si care, din feririce ma tine. E prea devreme sa ma felicit dar … pare ‘de viitor’. Dar claritate nu e, habar nu am, sunt multe chestii in capu meu, mai intense ca inainte si poate cand e unul mai dominant pare real, adevarat … clar, desi nu vreau sa ma repet. Sper totusi ca nu e asta si pare ca nu ar fi. Sau nu numai asta.
Cel mai ciudat e ca noua mea perspectiva, putere, noul eu (desi is tot ala doar ca esenta se manifesta, exteriorizeaza altfel) nu vine din nimic concret. Iar din ce ar putea veni (din cauza coincidentei temorale) pare prea putin semnificativ cat sa aiba rezultatul asta. Sau poate subestimez eu. In orice caz e bine. Nu sunt total acolo, dar sunt semne clare. Sunt tot eu, dar sunt mult mai liber. Cred ca asta e cuvantul. E o libertate data de putere desi nu as folosi termenu asta ca poate are conotatii pe nu vreau sa mi le asociez. In fine. Ceea ce e evident, si nu ar trebui sa mire pe nimeni cu atat mai putin pe mine, e ca puterea asta vine doar din mine, cu ajutorul catalizatorilor externi desigur, dar aia doar au accelerat processul, au scos la suprafata ce era deja acolo, chiar si numai in potential.
Am o noua teorie a puterii. Clasa 10-a ce sa mai … uatever. Acu o vreme spuneam ca puterea se hraneste din altii ca vine numa luand de la altii. E adevarat oarecum dar poate m-am grabit sa interpretez un fenomen real dandu-i o explicatie gresita. Exista desigur un schimb intre oameni, unii primesc si altii cedeaza, de obicei fara voia lor. Dar nu asta e mecanismul principal prin care se genereaza putere. De fapt, ea exista tot timpu acolo. Suna hippie/gay si nu asta e intentia mea.
Acum cred in catalizatori. Adica, puterea exista ca potential in om. Mai multa in unii mai putina in altii cel mai probabil. Nu cred ca toti au acelasi potential, ar fi bizar de fapt tinand cont ca nu suntem egali in nimic altceva. In fine, dar puterea aia tre sa se materializeze. Ori procesul asta depinde destul de mult de factori externi. Tot din interior vine totul insa e ajutat sau inhibat de ce e in jur. Aici apar catalizatorii astia cum i-am numit io.
In decursul firesc puterea ar avea o perioada de timp (mare) in care ea s-ar materializa ar devein din potential ceva concret de care individul s-ar putea folosi si o va face in mod natural. Cu ajutorul catalizatorilor insa procesul asta se poate accelera seminficativ atat de mult incat sa para ca tocmai acesti catalizatori ar fi sursa energiei si nu doar un mijloc de a usura descatusarea ei. Asta nu ii face mai putin importanti insa trebuie vazuti cum sunt ei de fapt. Dar, toate astea nici nu prea conteaza de fapt. Pentru ca nu procedeul prin care ai acces la puterea interna conteaza ci faptul ca reusesti sau nu.
frate nimeni nu vrea niciodata ce e sanatos. ai observat asta? toti aleg calea ce mai usoara, calea pe care altii se asteapta sa o aleaga, calea cea “buna,” stabilita dupa un sistem de moralitate complet penibil, oricare ar fi el, simplu concept de moralitate ca ceva determinabil, clar, alb negru si gri, e penibil … revenind … nimeni nu alege calea sanatoasa, desi toti o vad … exista intodeauna … e calea cea mai grea si aparent cu cele mai putine foloase. e calea ‘corecta’, desi termenu e inteles gresit de obicei, corect e confundat cu bine, bine ala provenit dintr-un sistem de moralitate, oricare ar fi el. Dar nu e. Corect nu e acelasi lucru cu bine. Corect poate foarte bine sa insemna rau. De fapt, de cele mai multe ori, corect inseamna rau pentru cineva. Chestia aia cu absolutu … care nu exista … stii tu. … E gen, sanatos e sa zici adevaru, sanatos e sa faci lucru care stii ca o sa aiba repercusiuni, e lucru care stii ca daca o sa il faci o sa ai de pierdut. Nimeni nu face asta. Nici eu. De unde si tot cacatu in care ma aflu, de unde si o mare parte din cacatu in care te afli, de unde si tot cacatu in care se afla lumea, lumea ca societate, gen omenire.
Habar nu am de la ce ma luasem. Da sigur vroiam sa iti zic ceva, adica aveam in cap, purtam discutia da numa partea de mai sus, inceputu cel putin, mi-o ramas in cap. Nu si ce era inainte. In fine. O sa imi aduc aminte, da hai sa o iau cu inceputu inceputu.
Bre, exista oamenii si apoi exista eu. Si desi eu fac parte din oameni, eu sunt si in afara lor. In acelasi timp. Si in afara lor, evident, sunt numai eu, adicatelea singur. Eu in afara oamenilor nu am pe nimeni, cum e si logic de alftel, fiind in afara oamenilor nu au cum sa fie altii nu? Evident. Asa. Mai pe intelesu tau si a tuturor, ca stiu ca sunt foarte absconcs de obicei dar nu am de gand sa ma schimb ca parca tare ma doare in pula ca ma intelege cineva desi, in acelasi timp, e singuru lucru care conteaza, aprobarea altora, da asta tine de eu care fac parte din oameni. Eu care face parte din oameni imi pasa foarte mult de parerea altora. Eu care sunt in afara oamenilor ma doare in pula. So … na mie mi se pare logic, sper ca macar tu intelegi … ar trebui … asa … ce ziceam … asa … eu nu am pe nimeni. Mai exact. Alti oameni, tu de ex, au pe altii. Altii care sa ii ajute, care sa ii asculte, care sa le pese, ma rog, in limita in care ii poate pasa unui om, surprinzator de putin in realitate, etc. Au alti oameni. Eu nu am. As putea sa extrapolez si sa ipotizez ca e valabil pentru toti de fapt, nimeni nu are pe nimeni de fapt … dar nu am sa fac asta. Pentru ca, pentru majoritatea, nu conteaza ca nu au pe altii, de fapt, au pe altii cat timp fac parte din oameni si asta e tot ce conteaza, e tot ce inteleg oricum. Asa ca pentru ei e de ajuns. Pentru mine nu, din pacate, pentru ca, cum am spus deja de nspe ori, eu exist in afara oamenilor.
ASA … cum spuneam, eu nu am pe altii, lucru de cacat de multe ori pentru ca, noi, ca oameni, avem nevoie de alti oameni. De multe ori. Ca ne ajuta. Va ajuta ca, plm, cum ziceam, la mine nu se aplica. Nu stiu de ce, nu sunt eu special dar ceva e. Na, privit din perspectiva asta, sunt special ca sunt o exceptie … rara cred eu. In fine. Partea de cacat in a nu avea alti oameni e ca esti singur. Nu in modu emo gay ci in modu practic. Cand esti in cacat tre sa te scoti singur, nu are cine sa te ajute. Acu, dupa cum stiu toti, si stii si tu, e greu sa faci orice de unu singur. Dapoi sa te scoti din cacat. Iti trebuie vointa, incredere in sine, putere. Desi toti or sa iti spuna ca astea vin din interior si tin de tine, e cel mai mare bullshit ever, si, crede-ma exista o tona de bullshit pe care vrea sa ti-l bage lumea pe gat. Nu, toate astea vin de la altii.
Puterea o iei de la altii. Absorbi de la ei si aduni la tine. In principiu, doar ca sa facem un model abstract care sa explice fenomenu, orice om are o cantitate de putere definita. Sa zicem ca e egala la toti, la inceput, la modu ideal fara nici o influenta externa. Ei bine, nu ramai cu cantitatea aia din momentu in care devii constient de tine, adica gen can ai cativa ani, putini. Altii ti-o iau sau tu o iei altora. E un schimb continuu. Oamenii puternici se hranesc cu puterea altora, oamenii slabi ii hranesc pe altii. Asa functioneaza lumea, e unul din lucrurile cele mai de baza.
Asa, ce vroiam sa spun prin toate astea e ca, eu fiind singur, in fara oamenilor, nu am de unde sa iau. Dupa teoria mea, eu ar trebui sa raman la zero, nu am de unde sa absorb putere da nici nu am cum sa pierd. Eh, dar in lumea mea cretina, nu functioneaza asa. Pentru ca, eu fiind in afara oamenilor, nu am de unde sa iau putere dar eu fiind totusi om altii pot sa ia de la mine. Asa ca io raman pe minus fara posibilitatea sa compensez. Adevaru e ca, rar, mai absorb si de la altii dar, per total, schimbu e deficitar si da cu minus pentru mine. Absolut nici un sens nu mai fac, care de fapt e singur sens care vreau sa il fac. Nu exsita sens, get over it.
Ce pula mea ziceam … in fine … hai sa ne concentram la eu care fac parte din oameni. Deci eu sunt acolo pentru altii, nimeni nu *e acolo *pentru mine, that’s the whole shit. Asta e tot, e patetic si banal, dar … asta e viata … patetica si banala. (Ce tare, am deja aprope o mie de cuvinte, practic 3 articole … in vreo 30 de min … daca mi-ar merge asa si la munca) (LE: evident nu merge, ca n-am scris nic inca … da plm, timp este). Asa, neavand pe nimeni, tre sa ma repar singur cand is stricat, care e mai des decat as vrea. Frate, e greu sa te repari singur, nu stiu cati din voi ar putea face asta, nici tu nu ai putea, nu cred. Asa ca pula mea, fac ce pot, ma folosesc de orice ajutor de care pot si daca asta inseamna alcool pula mea … asta-i viata. Ce pula mea sa fac. Oricum alcoolu e for pussies, tre sa trec la droguri mai serioase frate. Adica pula mea, daca tot fac o treaba sa o fac calumea. Sa fiu ratat cu acte in regula. Da’ nici asta nu pot sa fac cum trebuie, un paradox sa mor io. Nu pot sa fiu un ratat cu adevarat, da daca nici asta nu sunt in stare ma face cel mai ratat ever … lucru care contrazice prima parte … tare.
Na, ideea e simpla, aparent complet nelegata de ce am zis pana acu exista o ierarhie. O ierarhie a prioritatilor. Simplu. Fiecare o are, si o ai si tu. As it stands, eu nu stau (ce joc de cuvinte obscur, tres genial) foarte bine in ierarhia nimanui, implicit nici a ta. Nu ma pricep la asta, sau, mai exact, nu fac ce trebuie sa fac ca sa ajung acolo … sus. Nu imi plang de mila, I’m just saying, it’s a fact. Nu pot sa ma plang de chestiile care doar sunt. Ca asta de exemplu. Eu stiu ca nu realizezi chestiile astea, lucru care tocmai demonstreaza ce spun. Si stiu ca ai replica pregatita si stiu ca in mintea ta se justifica tot, tu ai dreptate, si eu aberez. Chestia e ca, nu e asa … Exista o singura directie intre noi, na, nu e ceva anormal, pana la urma e aceeasi aplicabila oricare alt om in cazu meu. Lucru asta il stiu de mult, nu ar trebui sa ma mire cu atat mai mult sa ma supere. Si totusi se intampla. In fine, eu exist cand directia e de la mine inspre tine, si nu exist pe directia inversa. Nu exista ca eu sa ma stresez, ca eu sa ma ingrijorez, ca eu sa am cacaturi. Eu nu am asa ceva. Ai numa tu … voi. Acu, nu ma intelege gresit, eu nu ma astept la nimic de la tine sau de la altii. Nu e ceva nou pentru mine asta, o realizare. Am trait pana acu asa o sa traiesc si in continuare. Nu asta e problema. Chestia e ca tu nu realizezi asta, ar fi mai corect sa o faci. Ca s-ar putea ai impresia gresita, bine, nu ai fi numa tu, ca exista o reciprocitate sau ceva … si nu exista. Si, evident, aberez si exagerez ca ce pula mea stiu eu … is muist, clar.
Oricum cred ca e cazu sa fac ceva. Adica, pula mea prea s-o lungit gluma. Saptamana asta o sa fie excelenta. E o chestie sa stii ca ai sa te izbesti de zid sa stii si cand si sa stii ca nu poti sa faci absolut nimic in privinta asta. Zidu vine, eu o sa ma izbesc de el si dracu stie cum am sa ies din asta. Bine nici intr-un caz. Frate, cacatu asta nu e pentru mine, ti-am mai zis io, sau poate nu tie, lu red … plm … deci nu-s frate facut pt asta, gen viata shit. Bai ce tare le zice Johhny … another man done gone … genial …
**io: **da si mie aidiu tau de facebook
**tzapu: **nu ti l dau frate, imi trebuie
**io: **hai bre ca iti dau inapoi
**io: **imi trebuie oleaca
**tzapu: **nu pot bre, ca merg maine la ca fe ce in moldova si au wairlees acolo
**io: **cacat
**io: **pai de unde pula mea fac io rost de un aidi de facebook ??
**io: **nu stii pe unu care sa aiba ?
**io: **si nu are nevoie vreo ora asa
**tzapu: **aaaa, tu vorbeai serios?
**tzapu: **:))
**tzapu: **hahahaaaaaaaaaaaa
**io: **:)))
**io: **nu
**io: **adica
**io: **da
**io: **dar plm nu ai tu asa ceva
**io: **deci eram ironic
**tzapu: **aaa, te scuz asa
**tzapu: **nu, eu am tema
**io: **dar am gasit pe un om pe facebook
**tzapu: **n am timp de nimicuri, ma intelegi…
**tzapu: **?
**io: **un om
**io: **cum il stii tu
**io: **pe o fata
**io: **pe patronu de la o firma
**io: **si pe sotiisa
**io: **numa lumea buna
**tzapu: **da, si ai presupus ca am si eu, de vreme ce toti din cercurile inalte au, nu?
**io: **logic
**io: **un baiat fin si la curent cu tot ce e pe trend
**io: **am zis ca nu ai cum sa nu ai
**io: **tre sa ai si twitter evident
**tzapu: **imi pare rau sa te dezamagesc, da’ eu cand ma cac scriu doar in agenda mea de/pe hartie
**tzapu: **sunt old school
**io: **
**io: **si agenda e pe privat nu ?
**tzapu: **lasa, am sa scriu o carte cu toate astea
**tzapu: **momentan bre
**io: **aa
**tzapu: **cred asteptarea
**tzapu: **si o dau cand e cerinta mai mare
**tzapu: **ce? tu n ai facut marketing la fea?
**tzapu: ***cresc asteptarea
**io: **ba da ba da … da am zis sa fiu sigur
**tzapu: **si era cererea, nu cerinta
**tzapu: **pula mea, is bat…de la monitor
**io: **rili ??
**io: **nu pari
**io: **mergi destul de drept sa stii
**tzapu: **uite, pot sa stau si intr un picior
**tzapu: **|
**tzapu: **ala era piciorul
**io: **sigur nu eral atlceva
**io: **asemanator si aproape la fel de lung ?
**tzapu: **cu piciorul? nu, a mai crescut…
**io: **aa
**io: **cacat …
**io: **deci era picioru clar
**tzapu: **iar tre’ sa imi fac operatie de micsorare
**io: **rahat
**io: **stiu
**io: **ai vazut ca s-o scumpit ??
**io: **hoti imputiti
**io: **am fost saptamana asta
**io: **iar o scumpit
**io: **frate in tara asta nici sa ai pula mare nu iti mai permiti
**tzapu: **pardon, gresesti…
**tzapu: **nici sa ai o pula normala nu poti
**tzapu: **pula mare o ai oricum…in principiu sa ai ce baga
**tzapu: **oricum trebuie sa iti bagi pula cam in tot
**io: **bai sa stii ca ai dreptate
**io: **da e bun ce zici tu … logic
**io: **romanii au pula mare ca tre sa si-o bage in multe
**tzapu: **apropo, eu fac o tema despre minimizare de functii…la TO…adica tehnici de optimizare
**io: **si ai in ce baga la noi
**io: **ei da
**io: **cu ing. in fata
**tzapu: **dap
**tzapu: **cu ling in fata e la mine
**tzapu: **lector inginer
**tzapu: **revenind…metode de optimizare
**io: **da da revenind
**tzapu: **am descoperit ca pot sa calculez distanta de la un punct la minimul unei curbe
**tzapu: **deci pula e curbilinie
**tzapu: **ca sa pot sa fac sex, trebuie doar sa calculez distanta minima de la minimul pulii mele la punctul G (am luat la intamplare litera)
**io: **asaa
**io: **da da
**io: **inteleg
**tzapu: **chestia e ca, pentru a calcula, trebuie sa stii coordonatele punctului G
**io: **pai si nu e o formula gata
**io: **?
**io: **aaa
**tzapu: **asa optimizezi perfect
**io: **eram sigur ca e un schepsis
**tzapu: **de asta nu poti sa o dai bine tot timpul…coordonatele astea is cam greu de gasit
**tzapu: **si cine zice ca scoala nu te invata?
**io: **da da
**io: **dar nu iti pune in mana
**io: **ca sa zic asa
**io: **pai frate da tre sa fie un algoritm
**io: **de calculare a coordonatelor
**io: **adica astia de is doctoranzi
**io: **sau un fraier
**io: **el tre sa stie sigur
**tzapu: **pai amu caut…cica e un algoritm de generalizare prin metoda secantelor
**io: **aaaa
**tzapu: **adica te seaca
**io: **da da inteleg
**tzapu: **in sensul asta
**tzapu: **probabil
**tzapu: **nah, eu la asta ma gandesc
**io: **pai si tu vrei la secante ?
**tzapu: **atata am gasit
**io: **adica sau e mai usor la secante sau cum ?
**io: **aaa
**io: **hmm
**io: **tre sa fie si altele
**tzapu: **fii atent: In multi-dimensions the secant equation is under-determined
**tzapu: **ce iti spune asta?
**tzapu: **daca vrei in mai multe dimensiuni, incerci doar la secantele subdeterminate
**tzapu: **e clar!!!
**io: **aaaaaaaaaa
**io: **da daaaa
**io: **clar
**io: **pai da ca alea subdeterminate
**io: **stii
**io: **ele is secante de asta doar
**io: **finca nu le baga nimeni in seama
**io: **si ele o fac pe-a secantele
**io: **face sens
**io: **dar daca le determini
**tzapu: **face, face…
**io: **atunci ele nu mai sunt secante si le poti afla coordonatele mai simplu
**io: **da da inteleg acu
**io: **bai frate da e complicat
**tzapu: **stiiiiu…si fii atent faza…
**tzapu: **The BFGS method is one of the most popular members of this class
**tzapu: **BFG stie toata lumea ce inseamna
**tzapu: **nu?
**io: **ohoo
**tzapu: **iar “asta e cel mai popular membru din clasa” spune clar ceva
**io: **normal ca e cel mai popular membru din clasa
**tzapu: **Sul nu mai stiu de la ce vine
**io: **pai toate colelge il doresc
**tzapu: **just!!!!
**tzapu: **e totul pe wikipedia
**tzapu: **iti dau si linkul daca vrei…
**io: **a nu mersi
**io: **am vazut ceva pe arta secutiei
**io: **la sectiunea avansat era
**io: **o sa intru mai pe seara
**tzapu: **da, bravo! studii…
**io: **da pai in ziua de azi
**tzapu: **nah, ca sa nu zici ca ma plictisesc
**tzapu: **!
**io: **tre sa fii la curent
**io: **nu nu e de bine
**io: **cresti ca om
**tzapu: **cresti peste tot, nu numai ca om…daca e sa fim exacti!
**tzapu: **aaaa
**tzapu: **si inca o chestie…
**io: **da da … din pacate
**tzapu: **care te poate indrepta spre solutie
**tzapu: **From an initial guess x0 the following steps are repeated until x converges to the solution.
**tzapu: **adica de la primul pas tre’ sa incerci pana cand convingi solutia
**tzapu: **tradus cuvant cu cuvant
**io: **da da si sunt pasi pe care ii repeti
**io: **pana cand iti iese
**tzapu: **just!
