misc/aberatii

Pana nu de mult consideram animalele doar niste robotei draguti, sau mai putin draguti, niste software ce ruleaza intr-o bucata de carne. De mic mi-au placut foarte mult animalutele, de fapt si acum imi plac si ma intelegeam foarte bine cu ele. Cu timpul am inceput sa le inteleg comportamentul, nu foarte complex dupa ce ai prins niste chestii de baza, iar apoi extrapoland pe cel al speciei numite oameni.
Dar desi vedeam asemanarile cu oamenii, comportamentul lor mult prea previzibil nu prea ma lasa sa interpretez instinctul de turma drept afectiune sau chiar dragoste sau alte sentimente preponderent umane. Comportamentul oamenilor fie doar prin complexitatea mai mare il consideram “superior”.
Toate acestea s-au schimbat, radical, azi noapte cand am ajuns acasa pe la 4, complet treaz tin sa precizez. Cand sa ma duc sa ma pis era si catelusu dragutu pe acolo. Ce dragut. Dadea el din coada chiut. Mai mare frumusetea. Dau sa il mangai si in urmatoare secunda am realizat. Epifanie. Animalele au un suflet la fel ca oamenii. Tot sistemul meu de valori a fost dat peste cap. PENTRU CA SOBOLANUL FUTUT SI PAROS M-O MUSCAT ARDE-I-AR SUFLETU IN CEAUNELE CLOCOTINDE ALE IADULUI. Pana sa arda in iad i-am ars si io vreo doua da faptu era consumat. OK il avem de vreo juma de an si nu am mai fost acasa de vreo luna da’ l-am tinunt in brate si i-am dat de mancare fute-l-as in gura de parazit. Nu ii port pica totusi pentru ca m-a ajutat sa realizez ceva important: si cainii poa sa fie la fel de meschini, egoisti si de neincredere ca orice om. Kudos dog race. RESTECPA! Te fut si ei cand te astepti mai putin fix ca muistii astia bipezi. Macar la astia bipezi ma astept. Acum ma astept si la patrupezi. Aaaa si sa nu vina vreun cretin cu cacaturi de psihologie canina ca ii fut o tastatura in muie, in sensul ca ii voi demonstra ca stiu despre ce vorbesc si ca nu are ce sa ma invete.

Nu sunt un om usor de inteles sau de inteles cu. Recunosc. Incep sa inteleg si eu asta. Nu o spun ca o scuza si nici nu compensez cu altceva. Sunt un muist, infantil, arogant, prost, orgolios, neamuzant, imi schimb parerea mai des ca basescu, am crize mai des ca o blonda la ciclu bla bla bla.

Desi in general ma cam doare in pula de orice, adica is easigoin™ asa, am totusi un simt al mandriei mult prea “dezvoltat” – si sunt, nesurprinzator, mandru de el. Desi in general sunt foarte “generos” cu mine, in sensul ca ma daruiesc destul de usor (timpul, parerea, urechea), la un moment dat mi se pune pata, aparent, din orice cacat minuscul. Poate ca sunt nebun, poate s-au adunat prea multe, poate altii m-au futut prea mult la cap. Trist…

Daca ma rogi sa fac ceva, aproape orice, voi face (bine nu o sa iti sug pula … ma rog, adica na daca … adica nu, nu deci asta nu fac) daca imi spui sa fac ceva voi face exact invers. Invariabil. Naspa…

Pentru numele lui Dumnezeu (care este chiar Dumnezeu … numele lui adica), nu te contrazice cu mine! Nu voi recunoaste ca nu am dreptate, asta si pentru ca de obicei am intotdeauna, iti voi demonstra ca am dreptate chiar daca nu am, desi nu s-a intamplat pana acu sa nu am, iar daca nu intelegi asta e doar pentru ca mintea ta umila si subdezvoltata nu poate face fata superioritatii. Tough shit! (Cacat Dur!™ – pentru cititorii nestiutori de engleza … toti aia unu)

Daca trebuie sa iti multumesc cu ceva, nu o voi face, sau o voi face prea insistent pentru ceva insignificant (cuvantu asta ar trebui sa fie cu c ca asa e la engleji si ei, intr-o maniera asemantoare mie, au intotdeauna dreptate). Poate pentru ca consider ca ce ai facut e ceva normal ce as si facut si eu si care nu merita multumiri speciale, poate nu gasesc momentu, poate uit, poate ma doare in pula, poate chestia aia mica o insemnat foarte mult pentru mine. Asta-i viata… cu bune si cu rele, cu suisuri si coborasuri, eu centrez eu dau capu’ … nu are nici o legatura cu nimic ultima expresie dar e mult prea tare ca sa nu o folosesc. Nu, pe bune … deci chiar ruleaza. Eu rad de fiecare data cand mi-o spun. Sunt atat de amuzant ca ma amuz singur gen ca cainii care isi fugaresc propria coada gen. Heh … isi urmaresc propria coada … ce prooosti :D. Si asta ma face sa rad de fiecare data cand vad.

Am un oarecare complex de inferioritate fata de fete (I kno I knoo). Gen “their shit don’t stink”. Ma rog nu i-as spune complex doar ca ma port mult prea bine cu ele. Unii ar spune ca sunt “de treaba”. Altii ca is prost. Moment in care si-ar lua un pumn in muie, ipotetic vrobind evidenmon mes amis (HA am scris corect din prima si eu nu stiu spaniola de asta … sunt tres jenial). Si eu zic ca sunt prost. Din pacate chestia asta poate induce in eroare si poate da impresia cum ca nu as fi un muist porc. Nimic mai fals. Voi darma un mit. Sunt un muist porc. Iata am spus-o nu pot sa o iau inapoi. Sunt un muist porc in afara de cand nu sunt un muist porc. Dar aia numa cateodata.

Hai ca aberez prea tare stric bunatate de articol scris acu o saptamana. Ba, berea in general e buna. In particular insa e cam muista. Cam ca primavara care, apropo, a venit iar pe la noi … ca sa ne futa … din pacate numai la figurat. Eram sigur ca tre sa aiba si vans. Vans rulz. A chiar tre sa dau comanda. Deci sa tin minte TO DO: ia de incaltat. preferabil vans. punct.

Asea, unde eram? Da deci desi nu par un muist porc si desi in general nu sunt, totusi sunt un muist porc. Nu va lasati pacaliti. Nu dati banii pe prostii luati mancare la copii. Ce tare e sa-ti bati joc de munca altuia, sau in cazul de fata de a mea. Future Ted™ o sa isi bage puli in gura mea :D. Da’ lasa asta. Bai pana la urma eu zic ca e bine sa fie bine si e de naspa sa nu fie. Deci eu va doresc sa fie bine. Decat la aia care se plictisesc cu binele (stiu ei cine … si oricum takes one to know one) si vor rau desi se plang de el dar totusi e mai bine rau decat bine ca cu bine e rau ca te plictisesti si iti vine sa te sinucizi care e rau si prin urmare nu e bine. Hmm … pai pana la urma deci e rau sa fie bine si e bine sa fie rau. Bai eu nu mai inteleg nimic. Deci sa mor io. Nu mai inteleg nimic din ce spun si nici nu mai stiu ce dreacu vreau sa spun insa am asa o dorinta sa spun totusi deci iata asta fac spun desi nu stiu ce si de ce insa o fac cu multa convingere si determinism.

Hai ca va las ca aveti si alte treburi de facut ca sunteti oameni importanti si ocupati nu ca mine care is un parazit, gen remora aia care stau pe rechini sau pasarici de alea de stau pe hipopoceri. Adica na aia de fapt nu is paraziti da mi-o placut mie comparatia asta faunologica.
Deci v-am pupat pă portofele!

Stiu ca mai vroiam sa mai scriu neste chestii … sa mor daca mai stiu ce.
Aaaa .. bine ca nu e mare chestie. Adica iar de ipocrizie …  parca e prea rasuflat. Cacat, asta scriu cam in orice post. Pot sa fac ceva mai concret oare? Pot. Dar incep cu altceva.

Cu ideea ca oamenii, desi iremediabil imperfecti, pot creea perfectiune. Ba mai mult ca creatia nu trebuie judecata dupa oamenii care au facut-o. Creatia e doar o parte din acei oameni, din toti oamenii, esenta daca vreti, e buna si pura insa nu ii defineste si nici macar caracterizeaza. Atributele acesteia nu trebuie date si creatorului. Creatorul e aproape irelevant, creatia e de fapt interpretarea ta a interpretarii lui a unor idee, concepte, viziuni. Nivelul de abstractizare e destul de mare incat putem neglija sursa.

Oamenii frumosi pot fi prosti. Cei urati nu isi permit luxul asta. Unul din principalele scopuri ale omuli e de a iesi in evidenta. Are legatura cu reproducerea, evident, dar si cu ierarhia in grup. Intarind ideea de la inceput oamenii frumosi pot iesi in evidenta doar tacand din gura. Pentru restu nu prea functioneaza treaba. Asa ca tre sa fii ‘original’, amuzant, ‘noncomformist’, imprevizibil. Previzibil de imprevizibil. Asta cu ‘fii tu’ nu prea are legatura decat cu basmele. Sau na, poti sa fii tu … da ai sa fii numai tu. Depinde cat de important e asta pentru tine. Iar dau impresia ca is bitter, va asigur ca nu e cazu. Doar imi impartasesc intelecpiunea cliseica.
Ciudat cum, cateodata, tocmai cand esti tu iesi in evidenta. Dar probabil mi se intampla numai mie (in mod precis numai mie) sa gasesc pe cineva ‘sincer’ original.
Si bla bla bla stiu rahatu pe care il mancati toti “dar vai euu … EUUU … deeeci eeeuuu pun sinceritatea pe primul loc si asta prima calitate pe care o caut la un om. De asemenea EUUUU sunt intotdeauna sincer/a si nu vreau sa par ce nu sunt”.  Hai ma lesi … te-ai sinucide si daca ti s-ar spune numai 10% din ce cred altii despre tine. Cat de prost poti sa fii sa crezi ca adevarul e o idee buna … si nu zic la misto asta. Si din nou alti muisti o sa vina cu “da’ cine pula mea esti tu sa ne judeci pe noi” pe principiul “bine ma ca esti *tu *destept”. In primul rand, doaaamne ajuta! bine ca din noi doi macar unu sunt destept, in al doilea rand unde am spus ca eu nu as face la fel. Parafrazand oarecum ideea din paragrafu de sus doar pentru ca am si eu aceleasi defecte nu inseamna ca nu pot sa le critic in mod obiectiv si nici ca sunt ipocrit facand asta.

Uatever. Bullshit. Fak it. Altceva mai interesant. Dresden Dolls like chiar incepe sa imi placa like. Si nu spun asta doar finca … finca motivele de mai sus. Deci o sa mai ascult. Uat else. A da, like New Jazz Festival suna cul asea si ar trebui sa imi castige niste snob points for sure.

Uite asta e cula

On a side note. Deci astia e anarcho-punk, zice ei nu ascult doar am dat peste, si zice “Our lyrics are very political and address topics like animal-rights, mass-consumption and force-fed morality.” Oau … strong shit … animal rights … oau … really? … ca adica, din cate stiu io de anarhisti asea, din cate am inteles io ca concept si cel putin cum vad io e cam fiecare pentru el … parerea mea … adica io is mai pe survival-anarchy, stii tu ca la inceputu lu Fight Club – cartea – pe care am ascultat-o nu am citit-o ca ‘I can’t be bothered’ (a se observa cat de uber snob sunt … nu ma uit la film citesc cartea … a se observa de asemenea cata lene pe capu meu ca tre sa imi citeasca cineva in casti … filmu e mai bun btw), gen epoca de piatra, hunter-gatherer. Caz in care drepturile animalelor se rezuma la dreptul de a-mi sta in ceaun. Hei dar asa sunt eu mai ciudat si mai incuiat nu inteleg miscarile astea avantgardiste. Ipocritii pulii … “Ce? Ce zici? Care a spus asta? Hai recunoaste? … Acu nu mai ai coae ha? Pai normal labagiule n-ai curaj sa te pui cu noi organizatia de anarhisti.” Force-fed morality auzi … strong shit nu gluma. 
Mai era un muist se apucase de mazgalit prin oras cacaturi de genu “votul este furt institutionalizat” si alte cacaturi pe care nu le tin minte. Acu am vazut ca alt destept o mazgalit peste. M-o amuzat. In fine. Suna foarte radical nu? Foarte anti asa. Imi si imaginez fostele emokide devenite neo-comuniste plus inca 10 genuri de urbanite stereotipice cum le ia cu ameteli (nu puteam ca s-o udat ca era de porc) la gandul acestui che guevarra (alt ratat btw) mioritic care iata face ceva in lupta anti-sistem. Desigur daca stai si vrei sa intelegi si ce cacat vrea sa spuna … treaba se impute. Pentru ca nu spune nimic de fapt. Absolut nimic. E o cretinatate. Cum adica votul e institutionalizarea furtului? Ce cacat vrea sa spuna … Ca se fura la alegeri? Asa si? Ca astia alesi, prin vot, fura dupa aia? Ceva nou? Ca votul, insasi sistem democratic chiar, este fundamental gresit? Mda … si ai tu o varianta mai buna … adica in afara de mazgalit pereti … ceva concret? Aaaa … esti doar prost si nefutut … aaa … pai de ce nu ai zis frate de la inceput nu ne mai pierdeam timpu.

I really do hate people sometimes. Si da, va vad pe toti in stereotipuri. PE TOTI. Biine exagerez … pe vreo 2 nu ii vad. Dar nu te simti ca nu de tine e vorba. You know what I also hate? Cand raman fara hartie igienica la veceu … inca o pereche de chiloti sacriticati. You know what I also also hate? Self-righteous bicez (valabil si la masculin). Acesti Maica Tereza care ne privesc cu multa empatie si mila (si mult mai mult dispret si dezgust desi nu si-ar recunoaste asta niciodata) din castelul lor din cacat auriu din nori. Ei care isi sacrifica din timpul lor important pentru a ne ajuta pe noi muritorii de rand desi nu meritam. Ei in marinimia lor, asemanatoare doar cu cea a lui Dumnezeu, se gandesc si la noi si vor sa ne impartaseasca din intelepciunea milenara. Dar, cum ii sta bine oricarui sfant, doar modestia le e comparabila cu generozitatea. Why YES asshole your shit DOES done stink!
Cei care isi ranjesc satisfacuti observand ironia acestor randuri pot sa imi suga pula. De fapt toti puteti practic … da’ numa aia chiar mi-as dori … momentan. Era vorba de contrastu dintre ce spun si ce fac … ca sa intelegeti si voi. Si castelu meu e facut din vata de zahar da?! … roz … nu din cacat auriu da?! Asa ca nu va mai treziti sa comentati. Hai sictir!

Iar am scris ca apucatu … si mai am juma de post scrisa. WorldTradeFucked?!

*and his name that sat on him was death … and hell folowed with him.
Revelations 6:8 … also Hive – Behold A Pale Horse

Deci ma batea un gand de un post misto si antisocial … pe sistemu voi e prosti eu nu … da nu mai am chef … o sa imi revina. Intre timp o sa va delectez cu doua anecdote inspirate din fapte reale care se intampla in viata mea fascinanta. Sau poate mai multe daca ma simt generos.

O tu zeita alabastra. O tu nimfa etereala. Ce binecuvantare divina, ce sansa cereasca ca ochilor nevrednici ai unui biet muritor sa le fie ingaduit a se scalada in eterna-ti frumusete! Pielea de lapte, parul de foc, vesmantul de safir. Iata forma pamanteasca a unei fapturi astrale. Mandria ochilor, seninatatea fetei, supletea trupului. Iata trasaturile unei fiinte ce transcende lumi. Ce vraci nebun, ce zeu fatarnic te-a infaptuit pe aceast pamant, o tu creatura a neantului? Prin ce minune prinzi forma in fiece zi la acelasi ceas in acelasi loc ? Dar oare stii ca eu te vad ? Ca printr-o festa a destinului eu sunt singurul muritor care te poate privi cum numai zeii au puterea si privilegiul? Dar ce folos decat a chinui un biet suflet pacatos. Ce torment! Acum voi mai putea privi o fiinta muritoare fara a ma gandi la tine? Odata ce ai vazut paradisul te mai poti multumi cu altceva decat perfectiunea? O tu soarta cruda care mi-ai adus-o in cale, o voi zei meschini ce radeti de un umil vierme. Totusi voi fi acolo si maine. Si poimaine. Pentru tot restul vietii mele efemere, sperand la sansa de a te zari din nou. Voi fi acolo sperand ca tu din eternul joc, vesnicul dans vei darui o clipa unui nevrednic om.

In genialitatea-mi atotomnisicenta m-am gandit ca a venit timpul sa fondez o noua religie. O religie ca nicialta. O religie in care toti sunt egali si in care eu sunt mai egal ca restul. O religie in care spiritualitatea dovedeste peste materialism. O religie care sa proslaveasca trupul ca intruchiparea suprema a universului. Omul – cel mai complex sistem cunoscut omului – pentru care insasi universul s-a zbatut cinsprezece miliarde de ani pentru a-l desavarsi. De unde am plecat si cat de departe am ajuns. De la o adunatura mai mult sau mai putin ordonata de bosoni, miuoni, neoni si claxoni la o adunatura mai mult sau mai putin ordonata, dar mai ordonata ca cea de inainte, de aceeasi bosoni, neoni etc. adunatura care insumata ne rezulta pe noi. Apogeul universului. Desigur religia nu se bazeaza doar pe legile scrise sau nescrise ale universului fizic ci si, sau mai ales, pe o filozofie foarte bine pusa la punct a carei idee centrala este ca trupul este si sufletul ceea ce vrea sa spuna ca trupul este singura manifestare reala a eului intrinsec de fapt a notiunii de un ‘eu’ abstract si disjunct lumii fizice pentru ca ceea ce incearca sa demonstreze e ca de fapt acest eu nu exista decat prin trup iar incercarea de a teoretiza, conceptualiza sau chiar demonstra in vreun fel existenta acestui ‘eu’ este futila asemeni rezitentei. Trupul asadar este perfectiunea intruchipata iar incercarea de a inventa ceva mai perfect este doar o cale sigura la deznadejde, deziluzinoare, dementa si intr-un final decapitare autoinfaptuita sau nu atat in sensul propriu dar mai ales in cel im. Aceste incercari repetate de a devaloriza valoarea trupului, munca unor forte perfide desigur, au indus in constiinta generala ca trupul este cumva imperfect, impur si o piedica in calea desavarsirii. Nimic mai fals. Trupul trebuie savurat, ocrotit si protejat, nevoile lui satisfacute. Trupul nu este o piedica in calea perfectiunii el este insasi perfectiunea, trupul nu este o piedica in calea fericirii ci doar in el o putem gasi si prin el o putem intelege si savura.
Desi notiunea in sine nu e neaparat noua, abordarea mea va fi. Voi pune la punct fundamentele filozofice si stiitifice a acestei credinte, in cateva volume probabil si un dvd, pe moment vreau sa dezbat putin conceptele practice care vor fi practic forma practica a acestor concepte teoretice cat si cateva probleme, si rezolvari, de ordin organizatoric. Enoriasii vor fi in general fete sau femei fara discriminari cu varsta cuprinsa intre 14 si 32 de ani cu o limita superioara si inferioara a greutatii cat si a unor dimensinui. Un ghid complet documentat va fi disponibil in timp util.  Cel putin in parohia mea. Vor fi mai multe forme si ritualuri in care trupul va fi glorificat, unele ritualuri asemanatoare existand deja prin diferite districte din partea inferioara a spectrului vizibil de radiatii electromagnetice ale webului. Unul insa o sa il schitez acum. Diferite civilizatii au avut diferite forme de a celebra moartea si onora raposatii de la ardere, mumii pana la altele. In aceasta religie insa trupul va fi alaturi cei dragi pe vecie si va fi transmis din generatie in generatie. Dupa cum spuneam trupul trebuie savurat. Si asta vom si face. La propriul. Decedatii vor fi gatiti dupa preferintele rudelor apropiate sau chiar a raposatului daca a specificat si va servit unui grup restrans. Astfel pierderea celui apropiat nu va mai fi un prilej de tristete moartea lui contribuind la viata altuia, iar o parte din el/ea va fi pe vecie alaturi de tine sub forma unor celule adipoase, a unei bucati de rinichi sau ureche. Ce poate fi mai seminificant decat contopirea a doua fiinte. Astfel viata vesnica in forma umana este garantata si mult mai sigura ca sansa ca odata reintors naturii fie ca hrana pentru bacterii sau funingine atomi sau protoni din tine sa ajunga in cadrul altcuiva. As putea continua pe aceasta tema dar deja cred ca si cei mai scheptici critici au fost convinsi de profunzimea acestei insemnatati. Va las sa meditati la aceste revelatii pe care vi le-am dezvaluit dar promit sa revin cu lucruri mai concrete. De asemenea sunt deschis oricaror sugestii de ordin practic sau nu cat si a unor intruniri pentru a le dezbate atat timp cat contin o fotografie recenta si expedientul se inscrie in criteriile enumerate mai sus pentru componenta enoriasilor.

Nota: in caz ca va intrebati, sau vreti sa fiti la curent, majoritatea oamenilor sunt tot de cacat iar mie imi pasa la fel de putin respectiv puteti incerca o priza preferabil stand in apa.