best of

… m-am saturat … imi bag pula. Momentan. Nu stiu cat ma tine. Da’ acu e chiar bine. Sa iti bagi pula in tot. Sa nu iti pese de nic. E genial.
Cum spuneam m-am saturat. Pentru ce sa ma stresez eu mai mult pentru altii decat ei insisi. Lasa frate. Sa ma mai stresez si pentru mine. Problema e ca ajungem iar la faza cu “what the fuck do I want?”. Bine … intr-un fel stiu. Si am si pus pe un post nepublicat inca. In fine.
Se pare ca sunt mai “transparent” decat credeam :). Si nu in sensu ca se vede prin mine. Desi la cat is de slab … divaghez. Asta e pentru insideri. Si chiar ma gandeam la asta inainte sa imi spuneti voi da …
Cum spuneam. Tre sa ma apuc sa vad exact ce vreau. Ce e mai bine pentru mine. De fapt primu lucru de pe lista il stiu deja. Si e si cel mai important. Partea mai grea e cu pusul in practica. Problema cu pusul in practica e ca, in caz ca mai aveati dubii, nu sunt un om normal. Si nu vreau lucrurile pe care le vor oamenii normali. Hai sa incetez sa fiu vag. Ma refer la femei … fete … in fine. So … tre sa imi gasesc o fata. Da’ o fata pe gustu meu. Aici e partea mai complicata. Ma rog … sa zicem ca , momentan, sunt dispus sa fac mai multe concesii. So … note to self … get a fucking girl (nu a fucking girl in sensu “o fata care se fute” … nu sunt genu … adica si asta … da nu asta ma intereseaza in primul rand … iar divaghez). Soon. Dupa aia ? … dupa aia mai vedem.
Hmm … poate pentru unii pare ca sunt disperat. Nu e vorba de asta. Pur si simplu ca chestie. Adica … nu imi place sa fiu singur … e boring.

Ce ciudat e. De cand ma stiu nu am fost pus niciodata intr-o situatie in care sa nu stiu ce sa fac. Nu in sensul ca stiu tot timpul raspunsul bun la toate. Dar aveam posibilitati, idei, variante. Ma gandeam, analizam si gaseam ceva. Un raspuns, bun, rau … nu stiu … gaseam ceva. Ori poate o lasam balta, ori ma gandeam ca totusi se rezolva cumva de la sine. De o vreme insa am inceput sa fiu pus in fata unor “situatii”, sa zicem, la care nu am raspuns. Toate au un numitor comun. La care nici macar nu am intrebarea corecta. Pur si simplu nu stiu ce sa fac si cum sa reactionez. Stau ca boul cu privirea fixa, cu o moaca tampa si cu mintea pe pauza. Nici macar nu stiu de unde sa incep sa gandesc sau ce. Nu am nici un raspuns nici macar variante fie si foarte improbabile. Cum naiba abordezi o problema de asta.
…
(partea asta e scrisa dupa postul urmator … confuzant stiu )
Am considerat intotdeauna ca citesc oamenii destul de usor. Si ca ii “descifrez” relativ repede. Pana acu nu cred ca m-am inselat la prima impresie in privinta nimanui. Stiu ce ii mana pe oameni, stiu sa ii pun in categorii. Cauza si efect. Cand vad un “efect” de obicei indentific si cauza. Nu am vreun talent deosebit nici nu am pregatire in domeniu. Sunt doar cateva principii de baza. Oamenii sunt destul de primitivi ca porniri de baza iar ca tipologii (categorii … uatevar) nu sunt asa de variati. Toti suntem unici. Chiar cred asta. Nu cred ca daca un om se incadreaza la o “categorie” neaparat are toate caracteristicile acelei catetegorii. Insa, la fel cum omul are in comun 99% din gene cu cimpanzeul, asa si un “manelist” (sau uatevar … geek, hip-hop-ist sau orice alta categorie vreti … si nu e vorba neaparat de preferinte muzicale cand zic manelist … e vorba de lifestyle) are 90 % din caracteristicile oricarui alt manelist. Sunt oameni tupeisti, oameni timizi, oameni care urmeaza turma, oameni care vor sa fie tot timpul altfel sa faca invers decat “ar trebui”. Si in general stiu de ce sunt cum sunt si stiu si de ce fac ce fac. La un nivel mai mult sau mai putin superficial bineinteles. Dar nivelul asta superficial ne guverneaza cea mai mare parte a vietii. Cele mai multe lucruri pe care le facem le facem pentru a satisface cateva nevoi primare. Tre sa supravietuim ca sa ne reproducem. De aia mancam, de aia ne pisam, de aia ne futem, de aia facem facultate, de aia mergem la slujba. In fine … am luat-o urat pe aratura. Sa incerc sa revin. Pe majoritatea, pe toti pana de curand sa zicem, ii inteleg cat de cat. Pe foarte, FOARTE, putini oameni nu am reusit sa ii pun intr-o categorie. Aici ma includ si pe mine … da’ asta in alt post. Sau am reusit doar partial. Dar oameni care chiar sa ma surprinda de fiecare data cand credeam ca am inceput sa ii inteleg. Asta chiar e o performanta. Si totusi cineva a reusit. And I love a good challenge. Iar cand intradevar gasesc una mi-e greu sa accept infrangerea :).
Poate totusi e important sa relizezi ca unele “lupte” nu le poti castiga si sa stii cand e cazul sa “cut your losses” si sa te retragi. Nu stiu insa daca a venit momentul inca. Contrar celor spuse in urmatorul post.

Dreacu stie(poate), darcu nu. Da’ oare stie cineva ce vrea ? Si daca as sti ar fi mai bine, as fi mai fericit. Hmm … deci … nu stiu ce vreau … Pai now what ? Ce fac ? Ma chinui sa aflu ceva ce, cel mai probabil, nu se poate afla ? Logica ar spune ca nu(da’ de cand are logica vreo importanta pentru mine). Bun … sa zicem ca aflu ce vreau(contrazicand ce am spus mai la inceput … v-am mai spus eu cu logica asta). Pai si daca ce vreau eu (sau cred ca vreau) nu se poate. Zic eu de obicei ca daca iti doresti ceva destul de mult atunci o sa il realizezi. But there is a catch. Trebuie sa faci compromisuri. Cu cat castigi mai mult intr-o parte cu atat pierzi in alta, sau altele. Dar daca totusi nu tot ce vrei e realizabil … oricat de mult ti-ai dori. Sa daca nu esti dispus sa platesti pretul. Atunci ce faci ?
Cum e mai bine, sa nu stii ce vrei si sa te chinui sa afli sau sa stii ce vrei si sa realizezi ca nu e posibil.
…

13:48 (aici trebuia sa mai continui … m-am culcat insa …)
Deja azi e maine … si nu mai am starea de ieri … da’ las ca sigur o s-o mai am …

… sau “It’s not you it’s me” … clasic frate … si ca orice clasic care se respecta nu se demodeaza niciodata.

A doua categorie , prostul extraordinar - plumbeus eximius, este insa mult mai interesanta. Aceasta specie de prost stie tot ce nu ar trebui sa faca stie si ce o sa se intample daca o sa faca asa dar, surpiza, face exact la fel ca plumbeus vulgaris. Dar de ce o face va veti intreba? Asta e un subiect mai delicat … poate intradevar nu e atat de destept pe cat se crede … poate respectiva e atat de buna in meserie incat prostul cade in capcana chiar de bunavoie … sau poate (si atunci chiar e prost) alege sa creada nu faptele ci vorbele respectivei … alege sa creada nu ce vede si ce ratiunea ii spune ca e adevarat ci ce ar vrea el sa creada, ce ar vrea el sa fie. Pentru ca el crede ca ea intradevar e altfel, nu intra in tiparele si standardele obisnuite, si ca de data aceasta va fi altfel. Bineinteles ca nu e asa … dar asta va alfa mai tarziu. Si ajungem la o noua chestiune … de ce ii spune respectiva lucrurile pe care i le spune ? … iarasi avem mai multe posibilitati … prima si cea mai simpla (si cea mai intalnita indraznesc sa spun) e interesul. Interes care nu e neaparat, in sens manelistic, financiar ci poate avea si alte forme. Interesul poate insemna ca pur si simplu, momentan, ii e mai bine respectivei (da stiu ca e o exprimare tampita … dati-mi o sugestie sau abtinetiva in plm) asa. A doua posibilitate e ca respectiva chiar nu stie ce spune, nu stie ce vrea si isi schimba parerea din doua in doua ore. Ea crede la momentul dat ca ce spune e adevarat. Adevarul insa,in cazul asta, e foarte relativ si se poate schimba foarte usor aparent fara nici un motiv.
Si plumbeus eximus va avea parte de acelasi deznodamant ca si plumbeus vulgaris. In orice caz rezultatul e acelasi … prostul ramane cu buza umflata (si cu coa… … dar mai bine nu) …
Si atunci … ce concluzie sa tragem … eu inca ma mai deliberez …

Si acum tema pentru acasa : Ghiciti care specie sunt eu ??
Astept rezolvarile pe comentarii, blog, e-mail, sms, mms, telefon, posta, porumbel voiajor, telegraf sau orice alta forma de comunicare. Chiar si clasicul fata in fata.

In fine … Hai sa fim prieteni … hai …

As mai fi scris da tre sa plec sa ma tai cu lama … in baie … din nou … si dupa aia sa o port la gat …

LE: vai sa-mi bag pula cat am scris … si stai sa vezi ca mai adaug …
LLE: cel mai tare e ca de fapt nu cred cu adevarat chiar tot ce am scris … partea amuzanta e sa iti dai seama ce cred si ce nu. Ma rog … cine e sa inteleaga o sa inteleaga. Desi nici eu nu prea ma inteleg asa ca …
LLLE: Ma repet … nu luati extraordinar de in serios postu asta … ca nu e postu craciunului … eu si daca imi arde casa glumesc pe seama asta … si, sincer, acum chiar nu imi arde casa … nici macar inima (god ce glume de kkt fac … tipic) …
LLLLE: A … ca mi-am amintit … da fra’ sunt patetic … sunt un distrus care se refuleaza pe blog … asa e … m-ati ghicit … acum GO FUC… de fapt am mai spus odata … vedeti aici partea cu matura