best of

Nu mai vreau nimic. Nu sper nimic … nu imi doresc nimic. Rational stiu ca “ar fi bine” sa aia sau sa ailalta. Doar ca nu imi pasa. Nu imi pasa daca o sa fie bine sau rau. Daca nu ai asteptari nu o sa ai nici dezamagiri. Desi in momentul asta nici macar nu imi pasa daca o sa fiu dezamagit sau nu. Desi stiu ca o sa fiu. Sunt convins chiar. Ca o sa imi treaca starea asta … o sa fiu iar “hepi” … woo hoo … si apoi o sa fiu iar ca acum … si tot asa un ciclu nesfarsit de sus/jos. Nesfarsit oare ? Poate ca o sa ma invat minte odata si o data. Sau nu. Nu stiu daca e de bine sau de rau.
In fine. Astept.
Timpul nu sta. Ce o sa vina o sa vina. Ce conteza daca sper, ma ingrijorez, ma zbat ? Dezondamantul nu o sa fie tot ala ? Daca o sa fie bine o sa fie bine oricum … si daca o sa fie rau o sa fie rau oricum. Nu imi cere nimeni parerea. Si nu ar tine cont de ea nici daca mi-ar cere-o. Si o sa fie si rau si bine.
Astept … astept de cand m-am nascut. Cateodata uit ca astept. Cateodata cred ca asteptarea s-a terminat. Dar nu cred ca o sa se termine vreodata. Poate doar mort. Asta sa fie singurul tel … singura scapare … singura speranta ? Moartea. De ce ? Ce asa distractiv la moarte ? E ceva dincolo ? Nu e nimic ? Si daca e, ce? O sa capatam raspunsurile ? Toatea astea o sa aiba sens ? Poate. Poate ne asteapta doar nefiinta. Nu cred … dar e o posibilitate.
Si atunci pentru ce mai e viata ? Ca sa ce ? Sa ne dovedim valoarea ? Sa vedem daca putem infrange si reprima tot ceea ce ne facea oameni ? Toate pornirile, toate instinctele, toate dorintele. Avem corpul asta fizic doar ca sa vedem daca il putem invinge ?
Si ok … sa zicem ca reusim. Acum ce ? Vedem lumina … adevarul ? Ne depasim conditia.
Poate totusi asta e. Nu fericirea e scopul vietii. Ci impacarea. Impacarea cu tine. Cu restul … cu lumea. Desi impacarea seamana mult cu indiferenta … resemnarea. Daca e asa stau bine. Nu imi pasa. Nu imi pasa de altii. Deloc. Abia imi pasa de mine. De fapt … de unii imi pasa …. de foarte putini. Dar imi pasa. Cred …
Nu ma ajuta cu nimic insa. Ba chiar din contra. Daca nu mi-ar pasa nu as fi fericit. Dar nici nefericit.
E ok cred … starea de detasare … nu prea am de unde sa stiu cum e altfel sa pot face o comparatie. Nu (prea) m-am atasat de nimic. De oameni … de locuri.
Si totusi vreau sa fiu pacalit. Sa am iluzia ca iubesc. Ca vreau … ca sper … e mai usor asa. E mai usor sa crezi in ceva. Eu sunt un las. Nu vreau “iluminare”. Pentru ca ii stiu pretul. Si nu sunt dispus sa il platesc. Lasati-ma in mediocritatea mea. De fapt. … nici cu atat nu ma multumesc. Vreau sa uit. Tot ce cred ca stiu. Vreau sa nu mai stiu nimic. Vreau sa fiu prost. Mai prost. Cel mai prost. Sa traiesc sedat. Sa am iluzia fericirii. O minciuna mai e o minciuna daca crezi in ea ? Adevarul e minciuna pe care alegi sa o crezi … cum spunea fantoma. De ce sa cred minciuna asta si nu pe aceea ? De ce sa vreau sa fiu mai bun … sa inteleg … sa stiu ? Si oamenii prosti ajung in rai. Nu o sa fim la fel de destepti acolo ? Nu o sa fim egali ? Pentru ce sa ma chinui ?
Si totusi … nu o sa fac asta.
O sa fac aceleasi greseli. Aceleasi prostii. Dar nu voi ceda. Din contra. Voi fi mai pornit. Nu ma laud. Nu cred ca e o calitate asta. Dar asa sunt eu. De ce sa ma impotrivesc firii ?
Inca mai cred. Cred ca exista ceva. Dragoste … bunatate … ceva. Poate la un moment dat o sa ma schimb. Imi vine greu sa cred. Dar e posibil.
Inca mai astept. Nu stiu ce … dar altceva mai bun de facut nu am. Astept …
Desi nu maastept la nimic. Nimic bun. De la tine. De la tot.
Nu mai indraznesc sa sper. Asa ca astept …

Astept regimul tranzitoriu cred. Despre el in alt post. Desi partea regimului tranzitoriu in care ma “aflu” momentan nu imi convine neaprat. Dar eu tot il astept.
Inca … astept …

mi-a luat o ora sa-mi bag …

Oameni … alti oameni … pentru ce … ce folos. Prieteni … cunostinte … iubiti/e. Ce rost are. Tot te dezamagesc toti pana la urma (te dezamagesc daca nu te astepti la asta … eu inca mai am problmea asta … inca). Nu exista oameni de incredere. Nu exista increderea la oameni. Pana la urma tot la el se gandeste. Fiecare … si eu … si tu. Oricat de tare am incerca. Tot egoisti suntem. Oricat iti zici ca nu e asa.
Pana la urma totul se rezuma la a-ti fi TIE bine. Chiar de ai crede altceva. Toate lucrurile pe care le faci le faci pentru tine. Esti altruist si ajuti pe cineva. Tot pentru tine faci. Crezi ca iubesti pe cineva. Iubesti doar pentru ca ti-e tie bine. Chiar si cand suferi pentru cineva tot de la egoism vine. Ca ai pierdut. TU. Ca nu iti mai e bine. TIE.

Orice decizie, orice lucru il faci pentru TINE. Chiar daca ai impresia ca ai facut alegerea care e mai buna pentru celalat. Tot pentru tine ai ales. Ori ca sa te simti tu bine “ca ce tare is eu si marinimos” ori ca sa vada celalat(celalata mai ales) “ca ce tare esti tu si marinimos”. Dar nu iti fa griji … si el/ea tot la el/ea se gandeste.

Si atunci cum sa ai incredere in cineva. Va veni momentul cand va trebui sa aleaga. Si va alege sa ii fie bine lui … iar daca e in detrimentul tau … tough luck.
Depinde de tine daca o sa te astepti la asta sau nu. Daca o sa fii pregatit si de varianta asta.

I awake to find no peace of mind …

WTF is wrong with me??? I think there’s something wrong. Something broken. Something not functioning properly. I just don’t know what yet. All I know is I felt like shit all day. All fucking day. For no reason. NO FUCKING REASON. WTFFFFFFFFFFF!!!!!!!!!!! GO AWAY FFS. LEAVE ME THE FUCK ALONE. Leave me in peace. What have I ever done to deserve this.
I try. Belive me I try. I don’t always succeed. But I try. So I make mistakes. Am I not human. If you prick me do I not bleed. So … now what … I’m not perfect so I don’t deserve shit. Says who.
Why not ? Why shouldn’t I have what I want. I’m not asking for much. Maybe that’s the problem. Low expectations low results. Yup that’s part of the problem. Another part is that I’m not thinking of myself enough. Fuck them. Fuck the rest. FUCK YOU !!! It should be more about me. I wouldn’t be like this if it wasn’t for that. I’d be happy … happier … maybe. Most likely. But would I want that ?
Why should I have to change. Why can’t I have what I want the way I want it. No compromises.
No more compromises. Instead of numbing down I’ll be more extreme. More me. Less bullshit. Less masks.
Fuck it. Maybe that’s the lesson.
Fuck it then. FUCK IT ALL.

L-am tinut sub control. In tacere.
Pana acum.
Captiv intr-un colt intunecat. L-am lasat sa putrezeasca, sa moara.
Am sperat ca va muri. Stiam ca nu va fi asa … si o parte din mine poate nici nu isi dorea asta. Am stiut ca e la fel rezistent ca mine. Si il respectam pentru asta.
Nu am putut sa scap de el. Asa ca l-am ignorat. A ramas insa acolo. In fundal. O voce stinsa. Un strigat razlet infundat. Un zgomot de fond constant. Care poate fi insa suprimat … acoperit … de voci mai puternice.
Izolat, dar viu. A supravietuit. S-a hranit cu scaparile mele. Cu momentele de slabiciune.
In momentele acelea, de liniste, ii auzeam vocea mai clar. Radea de mine. De prostia mea. Rasul lui sinistru rezona in intuneric. Incercam sa nu il las sa ma afecteze. Dar reusea. Simtea si el si lucrul asta ii dadea putere. Nu dura mult insa. Reveneam la normal.
Ani de zile am trait asa.

In ultimul timp insa … incepe sa prinda putere. Vocea lui are mai multa greutate. Cu fiecare luna e mai puternic, mai influent.Cu fiecare luna e mai curajos, mai agresiv.

Inca il mai pot contola. Dar pana cand. Va veni ziua cand va fi destul de puternic. Destul de puternic incat sa nu il mai pot ignora. Destul de puternic incat sa nu il mai pot opri.
Si el stie ca va veni ziua. Cand nu va mai avea gratii. Limite impuse.

Singur nu se poate controla. El vrea tot. Fara compromisuri. Fara reguli. Fara restrictii. Vrea tot si va face orice pentru asta. Nimeni si nimic nu il va putea opri.

Recunosc ca mi-e frica de el. Nu il las sa vada asta. Dar cum il cunosc eu pe el ma cunoaste si el pe mine. Desi e incatusat ma priveste cu un ranjet dispretuitor. Cu un aer de superioritate.
Ironic, poate, vrem aceleasi lucruri.
Dar el nu e ca mine.
Amandoi vrem sa ne fie bine. Mi-e bine mie ii e si lui. Si reciproc. O simbioza fara de scapare. Stie si el asta.
Dar el nu e ca mine.
Pana acum ne-a fost destul de bine. Dar el nu se multumeste cu destul. El vrea mai mult. Tot timpul mai mult. Niciodata nu e deajuns.
Pana acum ne-a fost bine.
Dar el nu e ca mine.
Pe el drogul asta il domina. Nu se va putea opri. Nu va tine cont de nimic … de nimeni. Nu se va opri pana cand isi va atinge scopul. Si il va atinge. El obtine tot timpu ce vrea. Iar apoi va dori mai mult. Si mai mult. Intotdeauna MAI MULT.
El nu stie de frica. De rusine. El nu stie decat de el.
Nu se va opri. Anii de izolare l-au facut si mai salbatic, mai determinat. Si ultima urma de control, ultima urma de ratiune s-a pierdut.
Nu se va opri.

Cineva trebuie sa il opreasca. Eu trebuie sa il opresc. o sa il opresc. Inainte sa fie prea tarziu. Inainte sa ajug eu in inchisoare. Inainte sa fiu eu vocea ignorata.

*my sanity.

E 2:16 … sau 1:16 … na … cum vreti. E timpul pt un nou post de rahat. Ca la ore de astea imi vine mie inspiratia. De fapt … inspiratia … chefu … ca inspiratie nu am acu. Ce bine ca nu citeste nimeni aberatiile mele prost gandite, formulate si scrise. In fine.
Am tras (cumparat /:)) albumu nou de la Manu Chao. Prima impresie e … hmmm … nu prea e … da sa vad … nici nu l-am ascultat tot inca.
Incepe sa ma dispere Rammstein – Ohne Dich. Si doar o stiam. Si nu e din cauza versurilor cum s-ar crede. Fuck you very much !!! Stie el cine. Glumesc bre … calmeaza-te :P. Da’ tu stiai deja asta.

Sa revin la subiectele mele principale? Pai … tot tampit sunt. Nimic nou pe frontul asta.

Serios acu … cand ajung emo complet … SHOOT ME !!!!!111 … fara ezitare. Cum spuneam mai devreme: “new heights of mediocrity await me”. Cont pe hi5 mi-am facut. Blog mi-am facut. Am inceput sa imi pun statusuri “inteligente”. Ma gandesc sa imi vopsesc paru. Negru cu mov. Conversi am in picioare. Bine nu sunt tenisi … dar still. Acus incep sa ascult Tokyo Hotel. O sa ma imbrac trendy (si nu, nu ma refer la casari & co … vezi mai incolo -> ), o sa critic manelistii, o sa ma intereseze advertisingu si o sa ma duc la teatru(din care nu o sa inteleg nic evident). SHOOT ME … SHOOT ME NOW !!!!!
Ma refer la voi undargroundarilor … asa zisi-lor undargroundari … Oare exista si altfel? Creca ma apuc de un post si pe tema asta. Si/sau pe tema “grupurilor” sociale in general. Rockeri, hip-hoperi, manelisti, casari, denebisti the works. Toti sunt unici. Toti sunt diferiti. DDF. Gata … ma apuc de post … ca mi-o venit chefu.

And why the fuck should I care ?

LE: Sa mai zic ca ar trebui sa dorm ? Jeez I’m so retarded.

Fra … ce dreacu cautam aici ? Pentru ce ? De ce ne bucuram, de ce plangem, de ce uram, de ce ? Care e diferenta ? Azi razi maine plangi. Azi esti “fericit” maine trist. Care e diferenta ? De ce vrem sa fim fericiti ? De ce nu vrem sa fim nefericiti ? Ce e fericirea ? Esti vreodata fericit cu adevarat ? Exista asa ceva ?
Si ce inseamna toate astea ? Impulsuri electrice in creier, reactii chimice, legaturi (mai mult sau mai putin) aleatorii intre neuroni. Sau forta divina, suflet, spirit. Asta te face om ? Care e diferenta dintre om si musca ? Si musca poate la fel de bine sa se inmulteasca ca si omul. Omul e cea mai avansata fiinta. Cea mai adaptabila. Poate . Si ? Care e diferenta ? Si musca e aici ? Si musca traieste manaca se caca se inmulteste si moare.
Combinatii de cromozomi ? Asta ne face diferiti intre noi ? De aia unii is prosti altii destepti, unii rockeri altii manelisti ? De ce nu plecam de la premise egale ? Unul care arata bine are sanse sa futa mai multe ca unul care e urat ? Unul care e destept are sanse sa faca mai multi bani ca unul prost ? Da’ atunci si ala destept o sa futa la randul lui ? Oare sunt egale sansele in final ? Si atunci … Care e diferenta ? Dintre prost si destept, frumos si urat.
Si cine alege cum o sa fim ? Natura, Dumnezeu, norocul, nimeni.
Ce vrem ? Si de ce vrem ? Si de ce am vrea ceva ? Nu ajungem in acelasi punct in final orice cale am urma ? Sau poate nu.
Putem alege noi ce e mai bine pentru noi ? Si ce e bine ? E bine sa ai bani, sa ai putere, sa ai femei, sa ai cunoastere, sa fii fericit, impacat cu tine, cu lumea, sa fii spiritual, religios.
Si de ce ne pasa de ce e bine ? Nu ajungem in acelasi punct in final oricum am trai ? Sau nu. Poate.
De ce scriu toate astea ? O sa fiu mai impacat ? Mai fericit ? O sa zica lumea ca is destept ? Prost ? Mediocru ?
De ce sa imi pese ce zice lumea ? De ce nu ?
De ce vrem lucruri care nu ne fac fericiti ? Exista lucruri care ne fac fericiti ? Exista fericire ?
Cu ce suntem mai presus unei pietre ? Ce daca noi realizam (oare?) ca existam (oare?).
O sa ajungem in Rai ? Ne asteapta altceva in afara de descompunere ? Si daca da ce ? Si daca da ce trebuie sa facem ? Trebuie sa ajungem acolo ? E bine sa ajungem acolo ? E rau sa nu ne dorim asta ? Ce e bine ? Ce e rau ?
Trebuie ceva in viata asta ? E bine sa facem ceva in viata asta ? Ceva anume. Si, daca exista, ce e acel ceva universal valabil ?
E bine sa fim fericiti ? Trebuie sa fim fericiti ? Si daca suntem ce ? Si daca nu suntem ce ? Ce e fericirea ? O reactie chimica, un compus care ne pacaleste sistemul nervos cu placere ? Ce e placerea ? Ce e durerea ? O alta reactie chimica ? Un sistem de prezervare al organismului ?
Suntem singuri ? Ne ajuta cineva ? E bine sa ai pe cineva ? E rau sa nu ai pe nimeni ? De ce vrem sa avem pe cineva ? De parca poti sa ai o persoana. Sau poate poti. De ce sa avem pe cineva ? Sa fim fericiti ? Sa ne procreem ? Cine ne conduce ? Suntem stapanii propriilor corpuri ? Facem ceva pentru ca asa vrem ? Cine ne spune ce vrem ? Instinctul, hormonii, ratiunea, “inima” ? Si atunci ce ne face oameni ? Exista liber arbitru ? Exista vointa ? Exista alegere ?

Ce ? Cum ? Si de ce ?

Nu stiu … sau poate stiu. Si tu stii … sau poate nu.

Draga jurnal,
Azi a fost super. Viata e asa frumoasa. Pasarelele ciripesc, curcubeele … curcubesc sau uatever the fuck it is they do. Florile rad la soare … stiti voi … the whole 9 yards. In fine. Atat de frumoasa cat poa’ sa fie. Fara sa treci pe pastele*. Pastelatii dreacu.
Living on the edge cum zicea bbogdan. Care saracu e deprimat. Nu ca mine. Mda … living on the edge. Cum mai spuneam, asa fac eu. Nu ma multumesc cu chestii obisnuite. Ori sunt super sus ori in depresiune. Vad ca acu is amandoua in acelasi timp. There’s a new one. E ca un drog deja la mine. Si ca orice drog cred ca o sa inceapa sa ma afecteze. Din ce in ce mai mult. Si ca orice drog deja imi trebuie o doza din ce in ce mai mare.

De ce dreacu nu is un om normal. Cu trairi normale. Cu stari normale. Care nu se implica. Care nu se streseaza prea mult. Care nici nu se bucura prea mult ce-i drept.

Si de ce dreacu imi trebuie exact opusul meu. Laik … ffs. E un test sau ce. CE VRETI DE LA MINE ??? Deja sunt paranoic … da’ am mai spus si asta. Ma rog … opusul. Chestia e asa de relativa. Oamenii sunt atat de rar ceea ce par. Fie ca o fac intentionat sau nu. Sau poate chiar sunt. Poate mie imi place sa complic lucrurile. Sa vad ceea ce de fapt chiar nu e. Parca nu prea cred totusi asta.

God !!!! Iar incep sa aberez. PULL YOURSELF TOGETHER MAN !!!!!!

Ce vreau sa spun ca ceea ce pare opusul de fapt poate chiar sa nu fie. Hai ca iar nu fac nici un sens(da stiu ca tradusa expresia nu face prea mult sens). Scuzati-mi romgleza. De fapt … sa nu mi-o scuzati.

In concluzie(da’ stiu ca am multe ticuri):

Melodie care te face sa simti ca lumea asta de fapt e frumoasa si ca viata merita traita. Habar nu am ce-i cu astia mi-o dat unu din sua … pe care de fapt nici nu il cunosc. Long story. Oricum melodia e draguta.

*pastele = pastile fra … ecstasy … stiti voi… ce naiba … use za neuron ca de aia e acolo …

LE: apropo … chiar ma simt bine … weird I no … eu m-am lasat de incercat sa ma inteleg a long time ago …