si la mai mare

De mult tot zic ca scriu cacatu asta da nu am facut-o pana acu. Deci o fac acu.

Oamenii aparent se hranesc cu mancare. Fals. Foarte fals. Corpu se hraneste cu mancare. Oamenii se hranesc cu suflete, cu alti oameni. Am putea atribui arbitrar o energie fiecarui om. Aceasta energie e intrinseca insa nu infinita. Si in nici un caz nu e deajuns. Nu. Insa din fericire, pentru unii, exista o scapare. Pentru aceasta energie poti sa o iei de la altul. Poti sa o consumi cum consumi un cacat de mac de la macdonalds care eu nu merg in viata mea acolo ca e de cacat. Si nu numai ca poti, TREBUIE. E singura cale ca sa ai destula. Si niciodata nu e destula Si da, tu trebuie sa o iei altuia. E trist dar asta e viata. Supravietuieste cel mai puternic. Parerile de rau te lasa doar mai slab.
Bun dar cum exact faci asta. Adica ok de hranesti cu energia altuia da ce inseamna asta mai exact. Pai e destul de simplu dar greu de explicat. Trebuie sa il domini. Trebuie sa ii captezi atentia. Trebuie sa il faci sa se gandeasca la tine. Cu cat mai mult cu atat mai bine. Cu cat mai multa energie pierde el pe tine cu atat mai multa castigi tu. Suna penibil da exact asa e. Asta e baza si substratu exitentei umane. Dominarea altor oameni. Atat. Nimic mai complicat, nimic mai profund. Nu cred ca reusesc sa ma fac inteles. Singurul scop in viata singura satisfactie singura cale de a fi “fericit” e asta. Nu va lasati inselati, nu mai fiti ipocriti. E atat de evident ca e normal ca atat de putini vad si mai ales vor sa vada. Arata-mi orice lucru din viata ta, orice relatie, orice interactiune, orice chestie care te face “fericit” si eu iti arat cum tot ce e “bine” pentru tine e pe seama altuia.

In fine. Imi bag pula.

Pacat totusi. A mia oara spun. Nu inteleg de ce pula mea tot timpu am impresia ca ar trebui sa fie mai mult. Ca ar putea sa fie mai “bine”. Is nebun. Mai nebun is ca eu ma impotrivesc. Poate de frica, poate de prost … da’ e cert ca o fac. Nu stiu daca e bine. Adica in mod sigur nu e. Cel putin nu in lumea asta. Poate in alta. A stai … am uitat … nu exista. Daca exista un Dumnezeu e un mare bulangiu. E meschin si copilaros. Isi bate joc de noi pentru ca poate. E atat de simplu. Se bucura de mizeria noastra. Si se bucura si mai tare cand noi ca prostii pune botu. Singura modalitate de a scapa de el e sa il ignori. Pare simplu da nu e chiar asa. Daca iti bagi pula in toti si in toate nu are nici o putere asupra ta. Crapa fraieru de ciuda. De aia inventeaza cacaturi cu diavoli si cacat. In schimb daca tu ca prostu faci ce ti se pare “corect” si “bine” ti-o sugi. Ti-o sugi de fiecare data. Si poate nu o faci pentru ca crezi in el sau de frica unui iad ipotetic. Poate o faci pentru ca asa “simti”. Ce de cacat ca tot ce simti tot de el e imbibat in tine. Daca as fi eu dumnezeu toti ar fi fericiti. Si daca ai fi eu dumnezeu i-as face pe toti fericiti ca as fi atotputernic in pula mea. Si daca as fi dumnezeu nu ar trebui sa imi demonstreze mie nimeni nimic. Daca eu ca om tot pot sa iubesc oamenii asa cum sunt desi 99% din timp imi vine sa le crap capu apoi atunci el in pula mea nu are nici o scuza. Da stii care e faza. Ca nu are nevoie scuze. Ca nu ai cum sa il tragi la raspundere. El te fute si tot el iti zice ca e corect si cine cacat esti tu sa spui ca nu e asa si parca ce poti sa faci oricum. El nu tre sa se justifice.
Dar ce bine ca nu exista nu? Ce trist ca de fapt tot cacatul e arbitrar si aleator. Ce de cacat ca tot rahatu il creem singuri si tot singuri il inghitim. Si ce de cacat ca dam vina pe false fiinte mitologice pentru penibilitate si slabiciunea noastra. Ce cacat ne-am face daca nu am avea pe cine sa dam vina?