Praf

Esenta e sufocata de mundan.

Animalul ne imbranceste si ne impinge, nu are stare. Vrea.
Ne calca in picioare, macina sufletul pana cand ramane praful.
Praful de stele din care suntem facuti.

Microscopic, patrunde in noi fara sa-l simtim.
Ne prafuim unii pe altii cat apucam si apoi ne indepartam.

Nici macar nu stim ca am adunat atata praf,
De la unii mai mult, de la altii mai putin.
E din noi, jegul magic care se pune pe suflet.
Nu se spala dar se acopera cu parfum strident.
Animalul nu se opreste.

Ne si consuma, lasam atat praf in urma ca s-ar putea intr-o zi sa nu mai avem nimic de lasat.
Praf si pulbere.