poeit fiind, desculț cutreieram

De pemeleaguri litorale apare o noua leapsa si mi se pare ca nu am alta cale … tre s-o fac.

Sunt convins că
aş vrea ca să nu mai vreau.
Păstrez aprinsă, dorința…
mi-aş fi dorit să mai beau.
Nu îmi plac oamenii în general.
Mă tem de un final anost în care totu-i fară rost.
Aud cam prost și
îmi pare rău că
îmi place! Deși
nu sunt sigur dacă
dansez și
cânt iar singur … parcă.
Niciodată sau oricum cam
rar
plâng. Când privesc iar, acelasi, fals, cortegiu funerar, pe care eu mi-l fac în gând sperând să nu plâng în zadar
**nu îmi place de mine. Pentru că **
**sunt confuz **
am nevoie abuz ca sa simt libertate.
**Ar trebui **să fie și în rate…dacă se poate.
 ____

Ia acuma și te scoate
Ada.