Oameni … alti oameni … pentru ce … ce folos. Prieteni … cunostinte … iubiti/e. Ce rost are. Tot te dezamagesc toti pana la urma (te dezamagesc daca nu te astepti la asta … eu inca mai am problmea asta … inca). Nu exista oameni de incredere. Nu exista increderea la oameni. Pana la urma tot la el se gandeste. Fiecare … si eu … si tu. Oricat de tare am incerca. Tot egoisti suntem. Oricat iti zici ca nu e asa.
Pana la urma totul se rezuma la a-ti fi TIE bine. Chiar de ai crede altceva. Toate lucrurile pe care le faci le faci pentru tine. Esti altruist si ajuti pe cineva. Tot pentru tine faci. Crezi ca iubesti pe cineva. Iubesti doar pentru ca ti-e tie bine. Chiar si cand suferi pentru cineva tot de la egoism vine. Ca ai pierdut. TU. Ca nu iti mai e bine. TIE.
Orice decizie, orice lucru il faci pentru TINE. Chiar daca ai impresia ca ai facut alegerea care e mai buna pentru celalat. Tot pentru tine ai ales. Ori ca sa te simti tu bine “ca ce tare is eu si marinimos” ori ca sa vada celalat(celalata mai ales) “ca ce tare esti tu si marinimos”. Dar nu iti fa griji … si el/ea tot la el/ea se gandeste.
Si atunci cum sa ai incredere in cineva. Va veni momentul cand va trebui sa aleaga. Si va alege sa ii fie bine lui … iar daca e in detrimentul tau … tough luck.
Depinde de tine daca o sa te astepti la asta sau nu. Daca o sa fii pregatit si de varianta asta.
I awake to find no peace of mind …