_-`´ Visul unei nopți pe bară `´-_

Darcu și-a vârât coada și-a rămas ca ursu ⊡ Convins de propria inutilitate, de inutilitatea întrebărilor, continuă să existe și să se întrebe

It's just plain sad ...

I’m growing more and more disappointed of people/humans as individuals and as a whole. And the group includes me of course. That is somewhat surprising as I never had too high of an opinion on the matter anyway. Still I was, not expecting but, knowing this to be a possibility. And now I am more convinced than ever that this opinion is going to change, for the worse, even further.
Now, my normal reaction to reading something similar to what I’ve just written would be ‘boo-fucking-hoo’ and/or ‘tell me something new’ so I understand if it is your’s as well. That doesn’t detract, though, from the fact that what I am saying is true, it is what I am feeling and it’s still sad, however common.
There are more than a few ways in which I am being disappointed but I suppose two stand out more recently. The first one I will only discuss briefly as it’s not a general problem it is a matter of perception and my own inner workings; it’s me-specific, so to say. Expecting people to care, or at least have the decency to be ‘polite’ or have some sort of common courtesy is, I’ve found, repeatedly, too much to ask. I try not to, and mostly succeed, but somehow it still affects me. And I’m not talking about people on the street, people I don’t know. Some level of civility in those cases is to be expected, you know to separate us from the beasts and all, but anything above that is, to me at least, hypocritical bullshit. No, I’m talking about people I do know, also people who regard themselves somewhat superior to the commoners. And it’s not just one or two, although some stand out, it’s the vast majority. But, and I want to stress this, I’m not talking about ‘please’ ‘thank you’ or shit like that. I’m talking about some things that you should or should not do, the little things that make distinction between self-absorbed-egotistical-I’m-the-center-of-the-universe-asshole and … well … human. I’m not one for ‘I blame the times/it’s all going to shit’ speech and, in fact, I’m not gonna make it. Yes the modern times with their exponential growth in communication options and volume, the *digital/on-line *variety in particular,  has a lot to do with the symptoms i.e. people are more rude, inconsiderate, what have you. And, yes it is to be expected, the apparent lack of consequences makes it easier for people to act this way. But the fundamental underlying problem: “people are assholes” was, I believe, with us from the beginning it was just hid better. I suppose we should be glad that people are more sincere. Anyway I said I was going to be brief and I’m still rambling. In conclusion, I don’t actually expect people to be nice or even considerate, I gave up a long time ago and I don’t get hurt by it in most cases, it’s more of a nuisance, but it would be … nice … for a change.
The other thing that has been on my mind lately is somewhat more troubling. People lie. And by lie I don’t mean some conscious decision to say something *untrue. *I mean they lie to themselves and others believing that they are in fact telling the truth. They make a promise, with every intent on keeping it. And when, as was to be expected, they can’t make good on that promise … well … everyone loses. The one who made it loses because he feels bad about not keeping it, assuming that he does, and the other one feels bad because he was disappointed. They say something to someone, holding it as a universal truth even if they have their doubts, still in good will, trying to help the other but in the end none of them will benefit from this. I could go on like this for a while but examples are not the point. It boils down, people have expectations of themselves and others and when those expectations are not met to say the least, and they never are, we get sucked in even more in the shit that we create in the first place.
This in it self doesn’t seem too much of a big deal if it weren’t for the scale of it. It happens so many times a day and with so many people, everyone in fact, that when you start to grasp it’s magnitude it’s scary and seems impossible to *cure. *And if fact I don’t believe it can be cured, changed or even diminished. Very few people are capable of battling this urge, with no hope of success of course but at least fighting it, and I don’t think I know any of them, perhaps a couple but even they aren’t all that good at it …  Everyone will disappoint you, especially yourself, and it’s not so much enraging or distressing as it is sad.  Just plain sad.
We prefer to maintain the illusion of control, we try to appear as if we know what we are saying, that we have truths.
The fact is that we have no idea what the hell we’re doing, what we’re saying yet the fear of coming to grips with such a terrible thing is so great that we prefer to block it, to lie to ourselves, and other, continually so that,maybe, by their sheer number and relentlessness, we may start to believe them. Some do it better than others and may in fact may be able to keep the masquerade until they die, although cracks are inevitable with time. Some can’t manage the perpetual effort.


Ca epilog:
Archive – Sham

si cu versuri.
Sper sa nu fac un obicei din asta … desi, evident, gusturile mele muzicale sunt mult mai bune ca ale voastre.

Aaa si sa nu uit … asa arata un post de-a meu scris ziua … de care nu am mai mult de 5 … da ca sa vedeti ca nu is un cretin imprevizibil, incomprensibil ( ;) ), labil si in general penibil tot timpul. Pot fi si un cretin penibil cat se poate de stabil si banal.

(no title)

just smile and wave … everything will be ok … and if not it will all be over soon anyway …

courtesy (sort of) of

(no title)

You know what’s the problem with kids … they grow up.

l.e. fara prea multa legatura cu postul si chiar daca nu fac asta de obicei ca altii, simt nevoia sa pun melodia asta ca e prea mega uber frumoasa … si frumos e un cuvant pe care il folosesc foarte rar si cu foarte multa grija

alexandrina- avionul de aur

zona libera

ZONA LIBERA SO MEGA_FACHIN_DROOOL_LOVE_RUPE de mor sa-mi bag pula deci omu rupe intr-un mod rupibil si genial

revenim maine cu detalii

am revenit azi cu detalii

azi maine .. ce conteaza
nu are rost sa aberez fanboysh vreo juma de ora … nu tre sa asculti decat 10 min din emisiune sau sa vezi un playlist ca sa te convinga … si daca nu te convinge atunci nu meriti .

incursiuni in amintiri din copilaria contemporana si merele de aur

Iaca un post de hard sub egida “Sus cenzura!” aparut la editura “N-am net deci exist” peste patronatul distinsului (dintr-o multime de similari) Copăcel Alexandrin, Pistru …

08 01 09 (asta pt fixarea coordonatelor temporale)

Citez:

Citeam “posturile” astea vechi … de pe calc … ca iar n-am net. Si plm … le zic bine … e rau sa am o parere buna despre mine ? Desi e destul de evident ca nu am decat … mult prea putin.
Nu stiu ce pula mea tot aberam [… aicea ziceam cu ce aberam …] … si acu mai rau aberez … in pula mea … cat is de cretin … si parca nu … adica e atat de greu sa vad ce e “real”. [… aici prezentam cele doua puncte de vedere, antitezice: ‘ce (cred ca) simt’ vs ‘nu am cum sa simt asa ceva (in sensu ca nu am justificare)’ … apoi o dadeam emo ca eu e loser din perspectiva ‘nu are ce vedea la mine’ … apoi o intorceam ca la gara si o dadeam ca ce plm is asa prost ca vad vedenii ca de fapt mi-am format o imagine mult disproportionata bazata pe un mic farametura de realitate la care eu am adaugat, exponential, calitati si superlative incercand sa ma conving ca ‘ce (cred ca) simt’ nu e bazat pe fapte ‘reale’ … aveam insa o urma de indoiala, pe care o am inca, nereusind pana la urma sa ma conving de veridicitatea argumentelor mele contra … apoi perseveram in incercarea-mi futila incercand sa imi explic mecanismele, simple si la indemana oricui, care au dus la ‘ce (cred ca) simt’ … in continuare imi aratam de ce opusul acelor mecanisme aplicat opusului meu din sistemul dual la care ne referim are ca rezultat, din nou, previzibil, lipsa a (si a reciprocitatii a) ‘ce (cred ca) simt’  … in continuare postul aluneca iar inspre emo-narcisism blamandu-mi ‘bunatatea-mi sufletului’ …]  eu eu eu … daca eu sunt prost si ma bag singur in “capcane” atat de evidente nu stiu de ce am pretentia sa fie altfel. Da pana la urma … imi bag pula … ca asa sunt eu … nu stiu daca sunt “manipulat” sau chiar asa simt. Dar … imi pasa ce pula mea … frate de ce tot timpu ma simt vinovat ca imi pasa? De ce imi pare rau ca “ajut” pe altii? Serios acu. Si mai mult. Daca imi place [… acum enumeram o multime (cu n=1) de lucruri care imi plac, de fapt o generalizare a acelor lucruri …] de ce sa trebuiasca sa fac exact invers sa actionez anti-intuitiv (cel putin pentru mine)? De ce nu pot sa ii spun ca imi place si sa aprecieze asta? De ce sa nu pot fi sincer? Si nu e vorba numa de [… din nou multimea de mai sus …] ca e la fel peste tot. Da’ nici nu vreau sa ma dau batut frate. Chit ca nu stiu de ce. Da cum vorbeam si cu roscata si “concluzia” la care am ajuns sunt unele lucruri pe care le stii in tine ca sunt corecte. “princpii” … moralitate … constiinta … dumnezeu …
Si ca asta e singuru lucru real, singurul pe care il ai … si normal ca il ataci il compromiti il ascunzi. Ti-e rusine cu el, vrei sa il “invingi”. La asta se rezuma lupta asta “interioara”. Vrem sa ne invingem pe noi. Si oricare parte ar castiga tot fututi suntem. Cel mai bine declari pace … cel mai bine accepti ceea ce esti … da e foarte greu … totul e impotriva … sistemul, societatea, altii … totul incearca sa iti demonstreze ca esti prost daca faci ce simti …
Dar in acelasi timp … daca te “accepti” … ce castigi? Nu ca eu as fi impacat cu mine … dar chiar si cat sunt … nu imi aduce “fericire” … sau macar liniste … sau poate sunt prea orb sa le vad.
Si totusi … cred ca asa e “bine”. Sa fii sincer cu tine … si automat cu altii.

Am incheiat citatul.

In aceasta lucrare, ce poate fi incadrata in curentul ‘emo-lamentari’ cu influente clare de ‘you should rili grow the fuck up’, insa cu accente surprinzatoare de abstractionsm si fusion-mash-up atat de prevalente in post-modernismul secolului 21, cititorul erudit va observa o usoara, si recomfortanta, divagare de la stilul obisnuit al autorului. Desi temele sunt preponderent reciclate, abordarea este originala prin stratificare si, mai subtil, prin tonul general optimistic dar in acelasi timp detasat. Umorul negru si ironia aberanta abunda dupa cum suntem obisnuiti, insa per total starea emanata este una ligh-usoara, poate de asteptat unui inceput de primavara. Un alt lucru care suprinde, in mod placut, este sinceritatea debordant-masochista acestuia desi aceasta nu devine vizibila decat la o analiza mai atenta.
In concluzie o lucrare ce va ramane in istorie nu prin valoarea intrinseca ci mai ales prin barierele pe care le sparge si noile trailuri pe care le blaze.
Pana data viitoare Noapte Buna Dragi Prieteni si Copiii!


Si acum un scurt moment publicitar brought to you by our friendly neighborhood street (cel putin la inceput) feşion blog URBNSTYLE* :

Vine trafic de la o vreme de pe urbnstyle. Cam vreo 3 kile jumate pe zi. Mult … pt mine. Decis sa investigez aceasta suprinzatoare intorsatura de eventuri am aflat ca, prin magia si complexitatea mare care este a internetului, a blogurilor si a toolurilor asociate lor, widgeturilor si serviciilor ce deservesc celor mai sus amintite, in acest caz concret technorati, am un fel de link inspre mine pe susnumitul urbnstyle. Acest lucru, desi surpinzator si total neintentionat, nu poate decat sa ma bucure pentru ca, evident traficul imi valideaza existenta, aprecierea altora imi da sens vietii serbete, banii n-aduc fericirea si nu in ultimul rand mai ales pestele se impute de la cap dar si alte animale fitofage.

Trecand peste asta urbnstyle chiar e cul, mai ales pt un fasionist ca mine, dovada fiind si linku din dreapta, singuru de altfel spre un blog ne-personal sau targetat. Desi e cam repetitiv, in continut, de la o vreme, poate mai focusat pe un anume stil, poate mi se pare mie, poate intradevar bucurestenii au devenit (si mai) plictisitori mai vezi chestii interesante pe acolo si domnisoare dragute prin gust (de tipul bun) si cateodata chiar prin gene (de alea cu adn).

HUGZ AND KIZZEZ

*with which I have no *affiliation *what-so-ever.

(no title)

and again and again and again
can we meet again meet again meet again
and again
the end will shelter me away me from me
who you following
who’s lies
well if we meet again
meet and meet and meet and meet again

like I feel anything … I mean … how the fuck do I filter what I *feel *from all the bullshit all the mud all the silt all the crap … if I, indeed, feel anything … if it isn’t all egotistical self-absorbed self-created defensive bullcrap that I desing to protect me from the *truth *… the truth that “there is no spoon” … there is no real, there is no love, there is no *feel, *there is no me … there is nothing under the mask
I don’t feel anythig it’s all just shallow drama …

sa nu mai zic de altii … da da-i in pula mea …
de mine e vorba … ne construim propriile basme in care noi suntem fetii frumosi / ilenele cosanzenele … eroii proriei drame proriei telenovele … speciali unici … da … suntem ceva mai mult decat ce construim cu ajutoru imaginatiei ??? oare ???
e ceva dedesupt …
in mine
in tine

daca as fi convins ca nu e macar as sti ce sa fac in continuare …

principii
ce pula mea e alea
adica
princpiii
wtf
si totusi … adica fara ele ce ramane … din noi … fara niste adevaruri fundamentale … ce ramane … nimic
trebuie sa le ai … si sa le respecti … e singuru lucru real … cred
fara compromisuri

dap
asta tre sa fac
ce e corect

e greu frate da … pula mea**

si totusi sunt lucruri pe care le STII fara sa ti le poti explica
irevocabile fara echivoc inexplicabile si totusi ADEVARATE

yeah yeah yeahs + monolog in doi (care chiar o functionat un fel … plm) = postu asta

in concluzie … principiile … singuru lucru care e real … stim intotdeauna ce e bine si ce e rau … chiar daca e atat de usor sa te faci ca nu vezi asta … sa calci peste …. si atat de daunator …

hai pa ca tre sa mananc 2 mere

(no title)

Ciu bi or nat ciu bi … normal? Zat is za questan.

Sa mai elaborez? Are rost? Who cares, right. Adica sunt avantaje … clar. Da … merita oare? Ai’ll see …

Kizzez for ma bicez \m/ !!!

PE,SE: aaa …. sa nu uit: hepi birdai 2009

LE,E: mda … si observ ca blogu meu so cam hippiezat de la vreme …

foarte late edit: … se pare ca postu urmator imi raspunde la intrebare … nu merita … nu merita sa te compromiti … niciodata … pentru nimic … pana si moartea e o alternativa mai buna la compromis … si sper sa fiu destul sa o aleg daca o sa fie cazul … ma fut in tot ce ma trage in jos, ce ma corupe, ce ma altereaza … ce ma compromite ….

(no title)

Am invatat multe azi, am trecut prin multe si am ajuns la o concluzie. Irelevant de efemera.

Atat timp cat exista frumos exista speranta.

Nu definesc frumos, nu definesc speranta, nu ma intereseaza de ce am ajuns la ea, nu ma intereseaza ca peste cinci minute nu o sa o mai cred, timpul nu exista decat ca moment, nu exista trecut/viitor desi exista cauzalitate, o legatura, un drum poate infinit prin ciclitate dar, din nou, irelevant, fara timp nu exista distanta/spatiu exista doar aici.

(no title)

[![](http://3.bp.blogspot.com/_kCSXtYEvUcw/SUq3ZuqIXcI/AAAAAAAAOSw/yib1FanGpnQ/s320/lucianban.jpg)](http://www.lastradamusic.ro/albums.php?anr=15) 
+
 [![](http://kiri8.files.wordpress.com/2008/08/brians-wine-glass.jpg)](http://ro.wikipedia.org/wiki/Vin) 
=
ONE HAPPY CAMPER 
=
FUCK YOU BICEZ

I guess I'm kinda stuck too

This has been one hell of a fucking day. One hell of a day. Nici nu stiu ce sa spun asa ca o sa las imaginile sa vorbeasca.

Acu te simti cum ma simt si eu in momentu asta … WTF???

O zi de tinut minte totusi … o zi buna cred … pula mea daca mai stiu …

Oricum big up! din inima oamenilor de 1 milion de ori mai tari (as in strong) ca mine – nu stiu cum reusesti, oamenilor de 1 milion de ori mai tari (as in ‘culi’ ;) ) ca mine – and I mean that coae – si oamenilor de 1 milion ori mai norocosi ca mine – nu-i ajungea una frate … lucky fucking bastard.

Aaa … era sa uit … va iubesc pe toti si manca-mi-ati pula!

Jah bless!

P.S. Stiu ca nu am scris si mai stiu ca am de ‘raspuns’ la cateva chestii dar am avut kind of a writers block. Tinand cont starile care ma fac pe mine sa scriu de obicei … as zice ca e un lucru bun.