Nimeni ... nimic

Nimeni nu vrea nimic. Nimeni nu are nimic. Stam toti in prostia proprie plangadu-ne de singuratate … printre altele. Viata e grele, lumea e naspa, nimeni nu ne-ntelege. Toti cu aceleasi depresii, frustrari, uatevar. Si tot singuri. Tot izolati. Tot fiecare pentru el.
Unii sunt pacaliti de superficialitate … altii vor sa fie pacaliti.Si reusesc cam tot timpul sa isi ignore adevarul. Ca fiecare e cu adevarul lui. Desi e acelasi pentru toti. 
Ai jdemii de “prieteni”, milioane de cunostinte si te intelegi de minune cu toata lumea. Bravo tie. Traieste tu in cacatu asta de minciuna. Poate printre astia ai si unu adevarat. Desi … probabil ca nu.
Si pana la urma … daca toti … sa ma rog … destui … cred la fel … au acelasi ideei … mentalitati … sau nu stiu … spuneti-i cum vreti … de ce tot e fiecare pentru el? De ce ne complacem 
in mizeria proprie? 
Nu suntem multumiti, da’ nici destul de nemultumiti incat 
sa facem ceva. Viata  e de cacat. Da’ parca e un pic mai putin de cacat cand nu esti singuru care crede asta.
Si de ce ne impiedicam in cacaturile mult prea putin importante.

Aaaaa … fuck it all … parca ce mai conteaza … 
ma imbat si imi bag pula …
de parca asta o sa rezolve ceva …
si vad ca nici atat nu reusesc pe seara asta. 
Revin … cel mai probabil.

si ma cac pe blogger care nu vrea sa imi afiseze cum trebuie