incursiuni in amintiri din copilaria contemporana si merele de aur

Iaca un post de hard sub egida “Sus cenzura!” aparut la editura “N-am net deci exist” peste patronatul distinsului (dintr-o multime de similari) Copăcel Alexandrin, Pistru …

08 01 09 (asta pt fixarea coordonatelor temporale)

Citez:

Citeam “posturile” astea vechi … de pe calc … ca iar n-am net. Si plm … le zic bine … e rau sa am o parere buna despre mine ? Desi e destul de evident ca nu am decat … mult prea putin.
Nu stiu ce pula mea tot aberam [… aicea ziceam cu ce aberam …] … si acu mai rau aberez … in pula mea … cat is de cretin … si parca nu … adica e atat de greu sa vad ce e “real”. [… aici prezentam cele doua puncte de vedere, antitezice: ‘ce (cred ca) simt’ vs ‘nu am cum sa simt asa ceva (in sensu ca nu am justificare)’ … apoi o dadeam emo ca eu e loser din perspectiva ‘nu are ce vedea la mine’ … apoi o intorceam ca la gara si o dadeam ca ce plm is asa prost ca vad vedenii ca de fapt mi-am format o imagine mult disproportionata bazata pe un mic farametura de realitate la care eu am adaugat, exponential, calitati si superlative incercand sa ma conving ca ‘ce (cred ca) simt’ nu e bazat pe fapte ‘reale’ … aveam insa o urma de indoiala, pe care o am inca, nereusind pana la urma sa ma conving de veridicitatea argumentelor mele contra … apoi perseveram in incercarea-mi futila incercand sa imi explic mecanismele, simple si la indemana oricui, care au dus la ‘ce (cred ca) simt’ … in continuare imi aratam de ce opusul acelor mecanisme aplicat opusului meu din sistemul dual la care ne referim are ca rezultat, din nou, previzibil, lipsa a (si a reciprocitatii a) ‘ce (cred ca) simt’  … in continuare postul aluneca iar inspre emo-narcisism blamandu-mi ‘bunatatea-mi sufletului’ …]  eu eu eu … daca eu sunt prost si ma bag singur in “capcane” atat de evidente nu stiu de ce am pretentia sa fie altfel. Da pana la urma … imi bag pula … ca asa sunt eu … nu stiu daca sunt “manipulat” sau chiar asa simt. Dar … imi pasa ce pula mea … frate de ce tot timpu ma simt vinovat ca imi pasa? De ce imi pare rau ca “ajut” pe altii? Serios acu. Si mai mult. Daca imi place [… acum enumeram o multime (cu n=1) de lucruri care imi plac, de fapt o generalizare a acelor lucruri …] de ce sa trebuiasca sa fac exact invers sa actionez anti-intuitiv (cel putin pentru mine)? De ce nu pot sa ii spun ca imi place si sa aprecieze asta? De ce sa nu pot fi sincer? Si nu e vorba numa de [… din nou multimea de mai sus …] ca e la fel peste tot. Da’ nici nu vreau sa ma dau batut frate. Chit ca nu stiu de ce. Da cum vorbeam si cu roscata si “concluzia” la care am ajuns sunt unele lucruri pe care le stii in tine ca sunt corecte. “princpii” … moralitate … constiinta … dumnezeu …
Si ca asta e singuru lucru real, singurul pe care il ai … si normal ca il ataci il compromiti il ascunzi. Ti-e rusine cu el, vrei sa il “invingi”. La asta se rezuma lupta asta “interioara”. Vrem sa ne invingem pe noi. Si oricare parte ar castiga tot fututi suntem. Cel mai bine declari pace … cel mai bine accepti ceea ce esti … da e foarte greu … totul e impotriva … sistemul, societatea, altii … totul incearca sa iti demonstreze ca esti prost daca faci ce simti …
Dar in acelasi timp … daca te “accepti” … ce castigi? Nu ca eu as fi impacat cu mine … dar chiar si cat sunt … nu imi aduce “fericire” … sau macar liniste … sau poate sunt prea orb sa le vad.
Si totusi … cred ca asa e “bine”. Sa fii sincer cu tine … si automat cu altii.

Am incheiat citatul.

In aceasta lucrare, ce poate fi incadrata in curentul ‘emo-lamentari’ cu influente clare de ‘you should rili grow the fuck up’, insa cu accente surprinzatoare de abstractionsm si fusion-mash-up atat de prevalente in post-modernismul secolului 21, cititorul erudit va observa o usoara, si recomfortanta, divagare de la stilul obisnuit al autorului. Desi temele sunt preponderent reciclate, abordarea este originala prin stratificare si, mai subtil, prin tonul general optimistic dar in acelasi timp detasat. Umorul negru si ironia aberanta abunda dupa cum suntem obisnuiti, insa per total starea emanata este una ligh-usoara, poate de asteptat unui inceput de primavara. Un alt lucru care suprinde, in mod placut, este sinceritatea debordant-masochista acestuia desi aceasta nu devine vizibila decat la o analiza mai atenta.
In concluzie o lucrare ce va ramane in istorie nu prin valoarea intrinseca ci mai ales prin barierele pe care le sparge si noile trailuri pe care le blaze.
Pana data viitoare Noapte Buna Dragi Prieteni si Copiii!

Si acum un scurt moment publicitar brought to you by our friendly neighborhood street (cel putin la inceput) feşion blog URBNSTYLE* :

Vine trafic de la o vreme de pe urbnstyle. Cam vreo 3 kile jumate pe zi. Mult … pt mine. Decis sa investigez aceasta suprinzatoare intorsatura de eventuri am aflat ca, prin magia si complexitatea mare care este a internetului, a blogurilor si a toolurilor asociate lor, widgeturilor si serviciilor ce deservesc celor mai sus amintite, in acest caz concret technorati, am un fel de link inspre mine pe susnumitul urbnstyle. Acest lucru, desi surpinzator si total neintentionat, nu poate decat sa ma bucure pentru ca, evident traficul imi valideaza existenta, aprecierea altora imi da sens vietii serbete, banii n-aduc fericirea si nu in ultimul rand mai ales pestele se impute de la cap dar si alte animale fitofage.

Trecand peste asta urbnstyle chiar e cul, mai ales pt un fasionist ca mine, dovada fiind si linku din dreapta, singuru de altfel spre un blog ne-personal sau targetat. Desi e cam repetitiv, in continut, de la o vreme, poate mai focusat pe un anume stil, poate mi se pare mie, poate intradevar bucurestenii au devenit (si mai) plictisitori mai vezi chestii interesante pe acolo si domnisoare dragute prin gust (de tipul bun) si cateodata chiar prin gene (de alea cu adn).

HUGZ AND KIZZEZ

*with which I have no *affiliation *what-so-ever.