I'm a loser baby. So why don't you kill me

Ce ciudat. Matematica asta. Matematica e mult spus. Cifrele astea. Numere, statistici. Supozitii mai exact. Doar nu am nici o cifra exacta. Dar. Cat de putini oameni cunoastem de-alungu vietii. Interactionam cu. Putini tare raportat la total. Si totusi de aici alegem. Cum sa fii sigur ca ai facut cea mai buna alegere cand sunt atat de putine optiuni. Doar daca faci compromisuri. Aproximari. Treci cu vederea. Eu nu vreau. Eu vreau absolutul. Perfectiunea in care nu cred. Si totusi imi doresc un lucru care nu exista. Oarecum tipic oamenilor. Si chiar daca realizez asta tot nu dau inapoi. Nu e incapatanare nu e idealism … e prostie. Oare cat o sa continui sa fiu prost. O sa trebuiasca sa ma maturizez la un moment dat. Sa accept “realitatea”. Sau cel putin asa s-ar zice. Sa-mi gasesc locul in societate. Ce sa fac daca nu imi place nici unul. O sa inghit in sec si o sa ma asez. Asa ar trebui.

*I’m a loser baby. So why don’t you kill me. *Nu ca-mi plang de mila. Da’ dupa toate standardele … asa e. Ziceam, si poate inca zic, ca toti suntem “unici” … avem ceva special. As vrea sa vad ce ar fi la mine. Nu stiu de ce am o presimtire ca nu e de bine. Asa ca de ce ma mai mir. Nu ca m-as mira. Constat poate … a mia oara. Nu ar trebui sa ma surpinda. Si atunci de ce, inca, ma mai stresez? De prost.

*Daca eram un pic mai prost eram fericit. *Doar ca sunt deja. E doar o chestie de perspectiva. Depinde cum definesti “prost”. Si totusi. … si totusi prefer inca sa fiu prost. Din incapatanare. Din prostie mai degraba. Si totusi … da’ pana cand?

Nu stiu daca vreau as aflu. Sa ma schimb. Nu stiu ce e mai bine. Parti proaste si parti bune is in amandoua variantele. Care is alea bune *bune *si alea rele *rele? *Gandesc prea mult. Aia e problema. Si asta nu e o forma “subtila” de a spune ca is destept. Asta stiu deja. Ideea e ca analizez prea mult. Orice detaliu, orice vorba aruncata, orice gest insignifiant. Nu trec peste nimic.

Aaaa fuck it. Poate ar fi cazu sa infrunt adevarul pe care nu vreau sa il cred. Pana la urma n-as fi primu. Nici ultimu. De murit murim toti. Mai conteaza cum … cu cine? Da’ mai sunt multe nopti pana atunci …