Disociativ

sau

Aproape om

Știi, când m-am trezit acu vreo juma de oră, e 12 și 17 acu, mă gândeam că somnu ăsta pe care îl lauzi atât și cu care ma lupt de vreo trei săptămâni nu e așa rău. Pentru o vreme, chiar eram să adorm la loc bucuros de multele ore de somn care încă mă așteaptă. Dar, partea proastă în a adormi așa repede e că fricile și regretele care nu mă lasă să dorm de obicei sunt și ele mai odihnite o dată cu mintea mea și mă lovesc mai tare.
Nu e vina ta desigur, spun doar că, aparent, modalitatea prin care tu faci față căcatului nu funcționează la mine. Și aia cu mâncatul nici atât :D

Știi, acum, sau mă rog, acu juma de oră când mă gândeam la asta, îmi dau seama în sfârșit de ce nu puteai să dormi acum câteva luni. Ever. De ce nu adormeai decât pe la trei, patru. Chiar și cu alcool. Sau mai ales cu alcool.
Adică , nu știu ce demoni te țineau trează, deși pot foarte bine să îmi imaginez, dar știu că de aia nu dormeai și înțeleg cum e. În sfârșit înțeleg. Suge, evident. Presupun că tu nu mai ai problema asta. Da probabil ai altele, sper că ai altele pentru că fuck you!
Nu sper, de fapt, nu îți vreau răul, îmi e aproape indiferent, but fuck you oricum.

Și fuck you femeie că vorbesc cu tine și îmi sare starea emo. :D Că îmi înțelegi orice paranoia. Da înfricoșător (încerc să nu mai folosesc englezisme) e că nu numa intelegi, dar le și crezi.

Revenind. Știi, acum te înțeleg și când, acum mai putine luni, la fel (sau altfel) nu puteai să dormi. Nici cu mine nici fără. Și ne uitam la seriale și emisiuni stupide și eu în mintea mea simplă vroiam să îți fie bine, ca să poți dormi normal și eu cu tine o dată. Și cu tine în brațe. I was shit. Am zis că nu mai bag englezisme, da îmi bag pula. Am fost un căcat. Sper că ești bine. Sigur ești, că nu stai tu să îți plângi de milă prea mult.
Ultima oară, îmi spuneai că să mă simt bine că te uiți pe profilul meu. Plm. Simte-te tu bine că eu nu pot face asta că mă simt de căcat și că devin extrem de gelos la orice comentariu masculin de pe acolo. Da, eu ăla care nu sunt gelos niciodată. Doar știi că mint și sunt prost. Cum pula mea să nu fiu gelos?
Nu am înțeles niciodată de ce ți-o plăcut de mine, ți-am și spus asta, dar nu mi-ai răspuns niciodată. De obicei erai supărată când te întrebam. De obicei erai supărată. Pe mine. De obicei, pe bună dreptate.
Peniși.
Dar vorbeam de insomnii. Da, acum le înțeleg. Încă în pas mic înspre a deveni om.