Decoerenta

Ooooo, acum stiu. Prost cum sunt, mi-o luat atata timp, dar m-am prins. Trupul nu-mi pasa daca era a altuia, dar sufletul si mintea erau a mele. Doar a mele. Pe vecie. Sufletul meu a fost numai al tau, e si acum, dar mintea ... mintea nu, si pentru asta imi pare rau. Asta e mare tradare, asta o fost marea greseala, asta a fost asimetria care a dat nastere universului actual, rece, mare si in care particule care au fost atat de apropiate cat sa ocupe acelasi spatiu fizic sunt acum atat de indepartate incat nu se mai vad. Decat accidental, si chiar si atunci fara interactiune.

In aroganta-mi, nu am vazut, in aroganta-mi nu am crezut ca pot sa pierd asta. Bazandu-ma pe nimic, mintea ta era a mea forever. Si acum cred ca nu mai e. Si suge. Suge, suge tare. Ohoo, exista vulcani de gelozie in mine, trebuia doar sa imi fie atacat ceva de care imi pasa. Mintea ... sufletul, nu carnea. In mintea ta aveam sanctuar.

Daca le-am pierdut pe alea, I'm fucked, I'm dead, I'm nobody. Nu stiu cum pula mea sa explic, as putea sa fac o psihanaliza, dar nu vreau ca ies prost si stric tot farmecul. O sa o fac cu fizica quantica, cu asta merg la sigur nu?

Superpozitia, principiul prin care doua particule pot avea aceeasi stare, pot ramane 'legate' fara nici un fel de apropiere fizica si fara nici o interactiune intre ele. Indiferente de distanta, particulele raman impreuna.

Chestia cu fizica quantica e ca e muista. Superpozitia functioneaza doar daca nu exista un observator extern. Superpozitia functioneaza doar daca exista posibilitatea, chiar si infima, ca cele doua particule sa revina in relatia care le-a legat starile cuantice, sa se intalneasca din nou, mai simplu spus.

Daca apare un observator care intra pe traiectoria unei particule si incearca sa ii citeasca starea apare decoerenta. Aka, starea particulei respective se schimba, observatorul nici nu are de unde sa stie care era starea initiala, si superpozitia se pierde.

Of, cata filozofie in fizica. Acu, nu stiu ce se intampla cu cealalta particula cand una isi gaseste observator, dar pot sa banuiesc ca nu e placut. Si pot sa confirm ca e de cacat. Fucking, fucking fuck. Motherfucking, fucking fuck.

Macar am raspuns la intrebare. I do fucking care, just not about your vagina. I care about your mind. Egoist si narcisist din partea mea, evident, nici nu incerc sa neg sau sa ascund. Sunt un jeg, o scursura, chiar si in rantu asta nu iti acord nici un pic agency (nu stiu sa spun in romana). Sa stii ca nu sunt chiar asa, sper sa iti gasesti o superpozitie mai stransa, that would be awesome.

Dar suge tare sa cazi de pe soclu. Desi probabil eram in bucatele, imprastiat prin noroi de mult, doar eu ma mai vedeam inca sus, tronand, napoleon la spitalul de nebuni. Dictator uzurpat care nu se poate concilia cu realitatea asa ca inca se vede in fruntea statului. Statul nu mai exista demult. Poate nu a existat niciodata.

Poate e bine, exilat pe Corsica, pot sa imi planuiesc un nou atac. Nu o sa fac greseala lui totusi, cred ca o sa incerc sa cuceresc alta tara.