mda … corectitudine morala … toti stim ce e corect, ce e bine. Cel putin cei care ajung sa citeasca asta ar trebui. Si mai mult ne laudam si ne facem sa credem chiar si pe noi ca le respectam. Ca noi suntem corecti, buni, impartiali, pula mea. Cat rahat totusi. Cati dintre noi chiar respectam chestiile pe care le stim drept bune. Si nu ma refer la standardele sociale, religioase sau mai stiu eu ce. Ma rfer chiar la standardele la care chipurile ne raportam. Personale. Pe care le incalcam zilnic. Standarde in care credem si pe care le folosim ca scuza, ca argument. Pe ele ne bazam cand ne credem superiori, cand judecam pe altii. Si toate ar fi bune si frumoase daca macar noi le-am respecta. Da e clar ca nu facem. Lucru care duce in multe cazuri la frustrare la mustrari de constiinta. Poate la asta se rezuma constiinta. Principiile in care credem dar pe care nu le respectam. Si care ne dau nopti nedormite.
Da’ de ce pana la urma ? De ce ne raportam la niste standarde pe care stim ca nu le vom atinge. Poate din dorinta de evolutie, de a fi mai bun bla bla. Poate … poate pentru a ne justifica greselile. Gresim dar stim ca nu e bine … Poate.
Da’ e mai bine asa ? Poate cel mai bine ar fi sa avem niste standarte la care sa stim ca o sa ne putem raporta. Sa ne bucuram de ceea ce facem chiar daca consideram ca gresim. Pai daca am fi asa convinsi ca nu e bine nu am mai face nu?
Nu stiu ce naiba se intelege da poate macar Niko intelege ceva :).
Hai sa facem ce ne face placere fara sa ne gandim la consecinte … poate asa invatam mai bine ce e rau si ce e bine.
Daca tot faci chestii de rahat macar sa fii impacat cu tine.
Zic nu predic … doar o idee nu cred neaparat ca asa e bine … da poate asa am fi mai putin stresati.