Incep sa adorm si imi dau seama ca ma trezesc. Nu imi place ce vad, vreau inapoi, vreau sa ma intorc la vis. Dar deja e prea tarziu, ochii mi-i inchid dar mintea-mi e lucida. Incep sa uit ce visam, desi acum o secunda era totul atat de real. Incerc repede sa imi aduc aminte, sa cimentez in memorie experienta efemera. Dar mi-e teama ca si pentru asta e prea tarziu. Nici nu mai tin minte ce s-a intamplat, desi parca am ramas cu sentimentul. Nu stiu ce am facut in vis, dar stiu cum m-am simtit.
E ciudat sa ramai cu sentimentul dar nu cu cauza lui. Sa ai o stare orfana pe care nu o poti asocia unei memorii. Incepi sa te indoiesti de validitatea ei, incepi sa crezi ca iti autoinduci o stare pentru a umple un gol. Orice e mai bun decat haul.
Azi m-am trezit si nu vreau. Azi m-am trezit fara motiv. Azi m-am trezit, dar nu merg nicaieri. Azi m-am trezit fara motiv. Si acum ce?